Cum ne-ar putea AJUTA tehnologia să trăim (aproape) veșnic

Tehnologiile noi deschid o portiță către viața veșnică, dar odată cu asta vin nenumărate probleme etice și filosofice la care poate nu suntem încă pregătiți să răspundem.

Antreprenorii din Silicon Valley și nu numai caută metode de a amâna cât mai mult inevitabilul: moartea. Ei caută să dezvolte programe care să le permită oamenilor să evite – la nivel teoretic – moartea. Spre exemplu, startup-ul Nectome caută să digitalizeze conștiința unui om, à la „Black Mirror”.

Fondatorii Nectome sunt absolvenții Massachusetts Institute of Technology Robert McIntyre și Michael McCanna.

McIntyre și McCanna spun că au reușit să conserve rețeaua de neuroni din creierul unor animale (acea rețea se ocupă de stocarea amintirilor) și speră să facă același lucru și oamenilor. Concomitent, ei caută să dezvolte tehnologii de scanare a creierului pentru a digitaliza mintea umană.

Planul final este să îi ajute pe oameni să continue să trăiască în formă virtuală, atunci când corpul lor cedează în fața vârstei, bolilor sau accidentelor.

Filosoful și bio-eticianul John Harris se întreabă dacă vreun om ar putea cu adevărat să continue să existe într-o formă imaterială. „Suntem atât de mult creaturi din carne și oase, încât e dificil să ne imaginăm că am continua să existăm într-o formă fără corp”, a zis el. Chiar și așa, perechea de cercetători absolvenți M.I.T. cred în continuare, alături de alți oameni de știință, că cel puțin părți din creierul uman pot fi uploadate în computere.

Creierul tău ar putea să fie uploadat în cloud

Ray Kurzweil, directorul de inginerie de la Google, crede că până în 2030, ne vom putea conecta creierul la cloud. Ideea aceasta este susținută și de investitorul Sam Altman, care a anunțat recent că își dorește să își uploadeze creierul pe cloud, dacă acest lucru va fi posibil.

Problema cu Nectome este că, pentru a păstra creierul „proaspăt” înainte de a fi conservat, clientul trebuie să fie de acord să fie eutanasiat, iar asta sună precum un scenariu atârnă de un fir deasupra prăpastiei de lucruri care sunt considerate greșite și lipsite de etică.

Există însă antreprenori care vor să găsească metode mai puțin invazive de a atinge nemurirea. În acest sens, specialiștii în inteligență artificială dezvoltă avatare virtuale care să poată imita personalitatea oamenilor, astfel încât, după moartea lor, ele să poată comunica cu cei dragi ai răposatului.

Profesorul temporar de la Media Lab MIT, Hossein Rahnama, a creat un software, Augmented Eternity, care creează modele virtuale ale minții oamenilor. În funcție de informațiile oferite programului, acesta va putea să evoce amintirile tale și să răspundă la întrebări pe anumite teme, precum politica și religia. Rahnama s-a gândit deja să introducă aceste date în chatbots, pentru ca oamenii pe care îi reprezintă, deși morți în realitate, să rămână la curent cu evenimentele curente și să își formeze opinii cu privire la ele.

Harris crede că o asemenea invenție nu are sens. „Poți extrapola din opiniile mele generale ce aș spune cu privire la o serie de probleme, dar sub nicio formă nu aș fi eu cel care vorbește”, a zis filosoful.

În social media, nu mori niciodată

Omul de știință specializat în robotică, Hiroshi Ishiguro, este de părere că sunt două tipuri de nemurire – cea a conștiinței personale și cea din social media. Ishiguro spune că social media poate să asigure oricui nemurirea și să permită oamenilor decedați să contribuie, într-o măsură mai mică sau mai mare, la societate. Savantul nu crede însă că replicarea conștiinței personale dincolo de mormânt este imposibilă. Cel puțin în prezent.

Ishiguro a realizat roboți pentru unii din cei mai populari scriitori japonezi, care să poată recita din opera lor elevilor din toată țara. Mai mult, el a creat o versiune android a lui însuși, care să predea cursuri de robotică la Osaka University și după ce acesta va muri. „Dacă avem un android, putem trăi veșnic în societate”, a zis Ishiguro. „Dar nemurirea personală este imposibilă, pentru că conștiința nu este ceva continuu”.

Consilierul pentru oamenii care jelesc Lysa Toye, de la Dr. Jay Children’s Grief Centre din Toronto, nu este convinsă că nemurirea virtuală este o idee atât de bună. Deși ea îi încurajează pe oamenii care suferă în urma pierderii unei persoane dragi să aibă conversații cu acea persoană în mintea lor, ea se teme de ce ar putea aduce externalizarea acestor conversații în tehnologie.

Sursa: playtech.ro