Copacul cu vârsta de peste 700 de ani din R. Moldova!

MĂREȚIE // Se află de peste 700 de ani în satul Cobâlea, raionul Șoldănești, iar legenda spune că la umbra sa s-a odihnit și domnitorul Ștefan cel Mare

De o frumusețe și o măreție extraordinară, monument al naturii, menționat pentru prima dată în cronicile anului 1456, Stejarul lui Ștefan cel Mare este cel mai bătrân stejar din R. Moldova, dar și din sud-estul Europei. Are o înălțime de peste 22 de metri, iar pentru a-i cuprinde tulpina, este nevoie de opt sau zece oameni.

Mândrie în Cobâlea

Cu o coroană fascinantă, stejarul este o adevărată mândrie pentru sătenii din Cobâlea, mai ales că, de mai bine de 15 ani, lângă stejar este amplasat și bustul domnitorului.

„Stejarul e foarte bătrân. Și buneii noștri tot așa l-au apucat. Când eram copii, crengile stejarului erau până la pământ, noi ne legănam pe ele. Mereu a fost îngrijit, căci este o mândrie în localitatea noastră”, ne spune doamna Emilia Zelinschi, o localnică.

Stejarul are peste 700 de ani și face parte din specia de stejari pedunculați, iar legenda spune că, pe vremea lui Ștefan cel Mare, în apropierea satului Cobâlea, domnitorul Moldovei a avut o luptă grea cu tătarii, pe care i-a biruit și i-a alungat din țară, apoi s-a odihnit cu oștenii săi la umbra acestui stejar. Tot acolo, Ștefan cel Mare ar fi ridicat și o bisericuță din lemn.

Ghindele care „nu încolțesc”

Stejarul uriaș din raionul Șoldănești i-a urmărit pe oștenii lui Ștefan cel Mare când se întorceau cu izbândă din războaie, a întâmpinat și a petrecut multe oștiri și a fost martorul multor evenimente din viața sătenilor, iar locuitorii din Cobâlea consideră că stejarul lor este unic în lume, deosebit și binecuvântat, mai ales că ghindele sale nu ar fi încolțit niciodată.

„De mai mulți ani, diferiți specialiști încearcă să sădească ghinde din acest stejar și să crească noi copăcei, dar niciodată nu a încolțit niciuna. Nu se prind, nu cresc. Și nici în jurul stejarului, câte ghinde au căzut pe jos, niciuna nu a încolțit”, ne spune doamna Dina Gorn, profesoară în localitate.

Pe de altă parte, cercetătorul științific al Academiei de Științe a Moldovei, Alexei Palancean, ne spune că s-au strâns mai multe ghinde din acest stejar din care au crescut stejărei.

„Când se fac ghindele, mereu strângem, le semănăm și ele cresc. Stejarul fructifică o dată la 5-6 ani, iar dacă ghinda este bună, ea încolțește și crește. Nu este adevărat că ghindele din Stejarul lui Ștefan cel Mare nu cresc. Cresc, din ele sunt mulți stejărei în pădurile din Șoldănești, și nu numai”, ne explică specialistul.

Icoanele din tulpina stejarului

Într-un an, copacul secular a fost străpuns de un fulger, care i-a retezat o bună parte din ramuri. Ruptura i-ar fi putut fi fatală, mai ales din cauza umezelii care pătrundea până-n miezul tulpinii și-i seca puterile de creștere. Pentru a-l salva, sătenii au decis să scoată tot rumegușul din interior, iar locul să fie cimentat, pentru ca scoarța stejarului să se păstreze și să se întărească. În timp, „rana” copacului s-a vindecat, iar stejarul a prins din nou la viață.

„Atunci când scoteau rumegușul din tulpină, prin anii ’70 ai secolului trecut, sătenii au găsit mai multe icoane ascunse acolo. Icoane care sunt astăzi în biserică”, ne spune doamna Dina Gorn. Dumneaei ne mai povestește că au fost mai multe situații când sătenii credeau că-și vor pierde stejarul, iar unul dintre momente a fost și înghețul din toamna anului 2000.

„În acel an a fost un îngheț foarte puternic și o chiciură foarte mare, încât practic toate crengile trosneau și se rupeau de frig. Credeam că se va rupe tot și în primăvară nu vor mai crește rămurele noi. Dar, în primăvară, stejarul a început a înverzi”, ne spune cu mândrie profesoara.

Biserica de lemn și clopotnița

Biserica de lângă stejar a fost cândva club școlăresc, apoi depozit de grâu, uscătorie de tutun, muzeu al satului. Ulterior, la insistența sătenilor, s-a reamenajat și a fost redeschis lăcașul sfânt, deoarece, de la începuturi, Ștefan cel Mare a construit o bisericuță de lemn în acest loc.

„În urma războaielor, biserica a ars, iar în prima jumătate a secolului al XIX-lea s-a construit altă biserică, din piatră. Șase ani au durat construcțiile. Biserica a activat, dar când au venit rușii și au închis toate bisericile, pe aceasta au folosit-o ca depozit de cereale, tutun, club, numai nu biserică”, ne povestește doamna Dina Gorn.

Astfel, din anul 1992, biserica de lângă Stejarul lui Ștefan cel Mare are ușile deschise. Tot în timpul construirii bisericii a fost ridicată și o clopotniță, asemenea unui adevărat arc de triumf. Clopotele se bat și astăzi, chiar dacă această clopotniță are nevoie de reparații urgente, căci pietrele abia se țin.

Festival internațional de folclor

În anul 1986, în cinstea stejarului, a fost organizată prima ediție a Festivalului „La umbra stejarului”, unde se prezentau tradițiile și obiceiurile naționale.

Prima ediție a fost interraională, dar apoi, peste doi ani, festivalul a devenit de talie internațională.

„Prezentarea oficială a festivalului se făcea aici, în curte, dar partea festivă era organizată în pădurea din apropiere, acolo a fost amenajat un teatru de vară. Festivalul a fost organizat cu regularitate până în anul 1988, dar odată cu toate greutățile din țară, s-a anulat și a fost reluat în anul 1992. De atunci, acesta este organizat o dată la doi ani, pe data de 2 iulie, în ziua morții lui Ștefan cel Mare”, ne mai spune profesoara.

Următoarea ediție a Festivalului Internațional de Folclor „La umbra stejarului” va avea loc la vara viitoare. De asemenea, pe tot parcursul anului, intrarea în curtea unde se află stejarul este gratuită și accesibilă pentru toți doritorii de a merge pe urmele lui Ștefan cel Mare.