Cloșca sau incubatorul: care metodă de clocire este mai avantajoasă?

UTIL: În actualele condiții economice, tot mai multă lume devine interesată de gospodărie individuală, indiferent dacă este vorba de trai la sat sau la oraș

După ce grădina de pe lângă casă sau vilă este în stare să umple beciul, congelatorul sau debaraua, mulți gospodari nu se mai mulțumesc cu prețurile sau calitatea cărnii de la piață ori magazin și își cresc singuri pui.

Aceștia pot fi cumpărați, însă producerea puilor în condiții casnice este posibilă și nu prezintă mare greutate.

Fie la cloșcă, fie în incubator, obținerea puilor este un proces interesant, captivant și, până la urmă, profitabil. Despre avantajele clocitului natural și artificial Ziarul NAȚIONAL a întrebat-o pe experta Stela Colesnic, medic veterinar, specialist-consultant într-o rețea de farmacii veterinare din țară.

Puii de la cloșcă - mai căliți și rezistenți

Carnea și ouăle păsărilor domestice sunt folosite de copii și vârstnici, fiind acceptate de majoritatea confesiunilor din lume. De aceea, creșterea păsărilor este o ramură anexă importantă a gospodăriei individuale, iar în ultimul timp, pentru mulți fermieri avicultura a devenit un izvor sigur de venituri.

În funcție de scopul urmărit și numărul de păsări întreținute, există două sisteme de creștere – extensiv și intensiv.

Primul a fost și este folosit în prezent de majoritatea populației. Desigur, cel mai lesne este de folosit incubatoarele, de diferite capacități, ce pot fi găsite cu ușurință în vânzare.

Totuși, o mare parte din gospodine aleg scoaterea puilor la cloști. Este o metodă naturală, iar puii scoși de la mamă sunt mai căliți, mai sănătoși și rezistenți.

Ouă de o anumită greutate

Rezultatele clocirii ouălor atât la incubator, cât și la cloșcă depind înainte de toate de calitatea ouălor. Astfel, ouăle destinate producerii puilor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- Greutatea ouălor trebuie să fie la:

a) găini – cel puțin 55 gr;

b) rațe – cel puțin 85 gr;

c) curci – 70 gr;

d) gâște – 180 gr.

- Ouăle trebuie să aibă o formă ovală. Cele rotunde, lunguiețe sau cu alte defecte de conformație nu sunt indicate pentru clocit.

- Suprafața cojii trebuie să fie netedă, curată, fără proeminențe, dungi sau alte defecte, să fie întreagă și fără crăpături.

- La examinarea cu ovoscopul (în condiții casnice acesta poate fi înlocuit cu o lumânare aprinsă sau lampă), gălbenușul trebuie să apară situat în centrul oului și să nu fie prea mobil când întoarcem oul.

- Ouăle nu trebuie să fie mai vechi de zece zile de la ouat.

Cuibare curate și îngrijite

La recoltarea ouălor, trebuie de avut grijă de curățenia cuibarelor și ca ouăle să fie strânse des, să nu stea mult în cuibare. Ouăle se strâng cu mâinile curate. Până la punerea ouălor sub cloști, acestea trebuie să fie păstrate într-o încăpere uscată, bine aerisită, la o temperatură de +3 - +7 grade Celsius și umiditatea aerului de 80-90%.

La ouatul din perioada sfârșit de iarnă – început de primăvară, este bine ca ouăle să fie strânse cât mai des în cursul zilei, pentru a evita răcirea sau înghețarea lor.

Aceasta se referă mai ales la ouăle de gâscă, deoarece gâștele încep ouatul timpuriu. Totodată, dacă ouăle rămân mult timp în cuibare, gâștele au tendința de a cădea cloști, ceea ce duce la scăderea producției lor de ouă.

Rațele și gâștele sunt cloști mai „mămoase”

Pentru scoaterea puilor cu ajutorul unei cloști, este necesar să alegem neapărat o găină liniștită din crescătorie, imediat ce aceasta dă semne de clocire. În primele două-trei zile, cloșca trebuie verificată, punând sub ea un ou vechi pentru probă.

Când ne dăm seama că găina a căzut cu adevărat cloșcă (nu se mai ouă, doarme și noaptea în cuibar, de unde se ridică foarte rar), punem sub ea ouăle destinate pentru clocit.

Sub o găină cloșcă putem pune 13-15 ouă de găină sau 4-6 ouă de gâscă ori 9-11 ouă de rață sau curcă. Sub o gâscă se vor pune 11-15 ouă de gâscă, sub o rață – 13-14 ouă de rață. Sub o curcă se pot pune 19-23 de ouă de găină sau 11-15 ouă de gâscă ori 17-19 ouă de rață sau de curcă.

Important: La găini sau curci pot fi puse orice fel de ouă, ele sunt mai ușoare și rareori când fac stricăciuni în ouă. Gâștele și rațele sunt mai „mămoase” - ele își fac singure cuibarul, din puful ce-l rup de pe piept, însă ele sunt mai grele și se potrivesc pentru propriile ouă, care sunt mai groase la coajă.

Locul cuibarului este la semiîntuneric

Dacă timpul este rece, numărul de ouă puse sub cloșcă se micșorează. Cloșca rânduiește ouăle sub ea astfel, încât un ou să fie așezat la mijloc, iar celelalte în jurul lui, în rânduri regulate.

În timpul clocitului, cloșca întoarce ouăle de opt ori în 24 de ore și mută ouăle din mijlocul cuibului la marginea acestuia. Dacă se pune un număr prea mare de ouă sub cloșcă, atunci ea le poate strivi ușor, îi este greu să le mute pe toate și nici nu le poate acoperi în întregime, din care cauză ouăle se vor răci, iar embrionii vor pieri.

Cuibarul pentru cloști trebuie așezat în semiîntuneric, într-un loc răcoros și plasat în așa fel, încât cloșca să nu fie deranjată de nimeni. Camera va fi bine aerisită, dar fără curent. Dacă cuibarul este situat la o înălțime mai mare deasupra pardoselii, atunci sub el se va așterne o brazdă de iarbă. Pentru ca atmosfera în cuib să nu fie prea uscată, din când în când brazda se va umezi cu apă caldă.

Pe vreme rece, cloșca trebuie ținută într-o încăpere călduroasă, închisă, dar nu lângă sobă. Cuibarul se așterne cu paie moi, nu este indicat în acest scop fânul, deoarece în acesta se dezvoltă mulți paraziți.

Dacă spațiul permite, lângă cuibar se va așeza o lădiță cu cenușă, pentru ca pasărea să poată face baie – și acesta un mijloc de luptă cu paraziții.

Cloșca trebuie bine hrănită și adăpată

De obicei, cloșca părăsește cuibul doar o dată sau de două ori în decurs de 24 de ore ca să se hrănească, să bea apă sau pentru defecație - mult și urât mirositor.

Trebuie să vă asigurați că aceasta are acces la mâncare și apă, altfel cloșca se poate îmbolnăvi, mai ales dacă nu va bea apă mai mult de 24-28 de ore. Poate fi necesar ca aceasta să fie ridicată cu forța de pe cuibar și să fie dusă la apă și la mâncare.

Deși accesul la apă și mâncare trebuie făcut astfel încât cloșca să depună cât mai puțin efort, este important să rezistați tentației de a așeza mâncare în cuibar, în caz contrar, cloșca va fi descurajată să mai plece din cuibar și va începe chiar să murdărească ouăle.

Pentru a reduce riscurile asociate cu activitatea redusă și a infestării cu paraziți externi, este important să verificați cloșca, iar dacă este necesar, să-i administrați tratament corespunzător.

Dacă cloșca slăbește, iar creasta îi este palidă, sunt alte semne că găina-mamă își ignoră propriile nevoi nutriționale în timpul clocitului.

Prin ce este bun incubatorul?

Producerea puilor la cloști are o mulțime de avantaje, dar unii crescători de păsări aleg totuși modul artificial de clocire.

Prin ce este bun incubatorul:

- se clocesc deodată un număr mare de ouă;

- se pot scoate pui în orice timp al anului, adică și atunci când nu cad cloștile naturale;

- se pot obține pui „timpurii”, care se vând cu un preț foarte bun în lunile de iarnă și primăvară;

- avantajul este că se pot obține pui și de la rasele bune ouătoare, dar cu instinct slab de clocire;

- puii scoși din incubator, fiind lipsiți de paraziți, se dezvoltă mai bine decât cei scoși de cloști, care sunt atacați mai des de păduchi, iar uneori și de căpușe.

Pentru puișori vioi și sănătoși!

Toate bune, însă trebuie de ținut cont de faptul că incubatorul este totuși un aparat. Deci, acesta trebuie să respecte anumite condiții cum ar fi:

- să păstreze aceeași temperatură în toate punctele sale aflate la același nivel, neadmițându-se diferențe termice;

- să păstreze umiditatea normală;

- să fie simple, funcționale și trainice;

- să consume puțin agent termic.

Or, în cazul incubatoarelor, soarta puilor este direct dependentă de orice pană de curent electric și oricum periodic ouăle trebuie rotite cu mâna. Dacă optați pentru cloști, acestea singure, instinctual, au grijă de ouă.

Important: Nu este bine să se înceapă clocitul mai devreme, în luna ianuarie, căci operațiunea devine prea costisitoare. De asemenea, nu trebuie să se prelungească după 15 mai. Cele mai potrivite sunt ouăle de la găini tinere, cu vârsta între 2-3 ani, la fel cocoșii întrebuințați la prăsilă trebuie să fie tineri. În funcție de soi și specie, perioada de clocire constituie între 3 și 5 săptămâni.

Sper că aceste sfaturi vă vor ajuta să începeți o activitate profitabilă și frumoasă. Să aveți puișori vioi și sănătoși!

Lilia Grubîi