Trei și unu

Punct de sprijin

Toate zilele acestea urmărim online evenimentele de la Kiev. Președintele Ianukovici a acceptat să poarte negocieri cu opoziția.

Trei foşti preşedinţi ai Ucrainei, Leonid Kravciuk, Leonid Kucima şi Victor Iuşcenko au propus organizarea unei mese rotunde. Pe 5 decembrie. Azi va avea loc întâlnirea preşedintelui în exerciţiu cu cei trei foşti preşedinţi pentru „examinarea problemelor celor mai importante cu care se confruntă ţara”. Totuși, actualul președinte a mers mai întâi la Beijing, apoi a trecut pe la Soci. Între timp, opoziția a ratat demisia Guvernului. Dar, duminică, în centrul Kievului s-au adunat cca 500 de mii de protestatari. Încă o intervenție violentă a forțelor de ordine ar putea fi fatală pentru Ianukovici. De aceea nu a intervenit. Manevrează în continuare. Crede că întâlnirea cu cei trei președinți îi mai oferă un respiro. Poate și protestatarii se mai dispersează. Principalul e că a acceptat să discute. Iată că și UE s-a activizat. Dna comisar Catherine Ashton vine și ea să participe la discuții și să medieze negocierile între opoziție și putere. Cu ce se vor încheia negocierile urmează să vedem. Cert e că Ianukovici va fi nevoit să cedeze și să caute un compromis. În condițiile când opoziția are susținerea Maidanului și o dnă comisar pe post de negociator, aceasta poate cere orice. Problema e că Ianukovici nu poate ceda orice. Dar și forța n-o poate aplica. Demisia Guvernului ar însemna începutul sfârșitului. Și are de ales, de fapt, între o plecare mai târzie, dar pașnică sau una violentă și grabnică.

Și la noi, trei președinți, inclusiv cel actual, au semnat Pactul pentru Moldova Europeană. Și tot unul, comunist (fost, spre deosebire de ucraineni) nu vrea să mergem în Europa. Deși inițial a vrut și ne-a îndemnat și pe noi. Acum este nevoit să zică altceva, ceea în ce nici măcar nu crede. Pentru că așa-i logica politică. Trebuie să mergi în partea opusă oponenților. Așa-i regula jocului – trebuie să câștigi cu orice preț. Iar direcția nu contează.

Poate, totuși, contează? Ce-ar fi să semneze și cel de-al patrulea? Ca să nu călcăm pe grebla ucraineană. De-ajuns cât am călcat pe ale noastre. Să se așeze la o masă rotundă. Și puterea, și opoziția. Înainte de Maidan, nu după.

Prea frumos, ca să fie adevărat, nu-i așa? Asta sigur nu-i despre noi. Ziceam o dată că unica cale de a rezolva problema art. 13 e să-i convingem pe comuniști că nu-i frumos să-și mintă copiii care învață la „Prometeu”. Iată că faimoasa noastră Curte a aruncat o mâță moartă și a compromis ideea unui consens. Din cealaltă parte vine doamna Pavlicenco și ne propune să distrugem un monument cu barosul. Așa că nu prea avem șanse să scăpăm fără Maidanul nostru.