Lecțiile Ucrainei

Punct de sprijin // Nu trebuie să forțăm nota cu introducerea sistemului mixt. Experiența arată că, în regiunea din care facem parte, acesta funcționează mai prost decât sistemul nostru actual

Evenimentele din Ucraina ne-au oferit mai multe lecții. Problema e pe cât vom fi în stare să le însușim, să facem concluziile de rigoare și să nu călcăm pe greblă.

Lecția nr. 1 constă în faptul că nu poți duce o țară într-o direcție și apoi brusc să te răzgândești. Pentru că imediat ajungi cu Maidanul în prag. Sper că această lecție este evidentă nu doar pentru guvernare, dar și pentru cei din opoziție care pedalează schimbarea vectorului de mișcare a țării din considerente oportuniste și electorale. Tentativa de a juca la două capete în condițiile confruntării dintre Rusia și Occident poate fi catastrofală. De aceea, ar fi cazul ca aceștia să-și formuleze foarte clar mesajul, fără bâlbâieli de genul europenizarea și euromodernizarea sunt lucruri diferite și aberații de genul mergem în Europa prin Uniunea Vamală. Dar și să-și asume responsabilitățile de rigoare. Nu de alta, dar ar putea nimeri în… situația bravului soldat Švejk, când acesta arăta că drumul spre Rusia trece prin Carpați.

Lecția nr. 2 este că într-o țară săracă guvernarea nu poate să-și permită o viață de lux. Am văzut cu toții castelele și bogățiile lui Ianukovici și Pșonka. Mi-am amintit și de calculul făcut încă de ex-premierul ucrainean înainte de Vilnius – 160 de miliarde de dolari. Atâta au cerut pentru semnarea Acordului de Asociere. Pentru ce? Să mai facă castele? Acum, Ucraina e în prag de default. UE a promis asistența financiară și noua guvernare trebuie s-o folosească în interesele țării și ale cetățenilor.

Desigur, căsuțele demnitarilor noștri par a fi jucării pe lângă cele din țara vecină. Păi și țările sunt incomparabile, e o altă scară. Totuși, și jucăriile noastre în 3-4 nivele par exagerate pe fundalul sărăciei populației. Iar lecția ne spune că odată și odată costul acestora va fi comparat cu veniturile demnitarilor.

O veste bună este că guvernarea a renunțat la marile privatizări în acest an. Ministrul Economiei argumentează asta prin lipsa interesului investițional. O fi așa, nu zic ba. Dar sunt tentat să cred că mai degrabă e o mișcare prudentă a guvernării într-un an electoral. Prea răsunătoare au fost privatizările-concesiunile anterioare. Indiferent de motivele Guvernului – fie că au fost presiuni externe, fie că au fost intenții bune sau instinct de autoconservare, decizia oricum e pozitivă.

O altă veste, de astă dată proastă, este că leul continuă să cadă. Am scris anterior că e o tendință periculoasă pentru guvernare, pentru că afectează direct populația și că BNM pare să aibă un rol dubios în toată afacerea asta. Iar mantrele lui Drăguțanu precum că situația e sub control nu ne mai calmează. Guvernarea ar trebui să intervină de urgență și să facă regulă la BNM. Ce fel de control e – nu numai pe piața valutară, dar și cea bancară, am văzut.

Lecția nr. 3 e că sistemul mixt electoral cu un regim prezidențial conduc la abuzuri. Acum, Ucraina vrea să revină la sistemul anterior. Pentru că sistemul actual practic garanta victoria partidului puterii și oferea șanse nule opoziției să câștige alegerile. Deși ratingul cumulativ al celor trei partide de opoziție („Batikivșcina”, „Svoboda” și UDAR) era mai mare decât al Partidului Regiunilor (PR) împreună cu cel al comuniștilor, Ianukovici câștiga datorită circumscripțiilor uninominale. Or, votul politic și cel uninominal sunt diferite. De exemplu, la alegerile prezidențiale din 2010, Timoșenko a obținut 20% din voturi în Odesa și cca 30% în Harkov. Iar la alegerile din 2012, PR câștigă toate circumscripțiile din Harkov! Așa sistemul mixt nivelează efectul votului politic. Uninominalii neafiliați apoi aderă la partidul puterii. Apoi îl părăsesc, după ce partidul puterii pierde. Votările recente din Rada Supremă demonstrează acest fapt. Ca să nu mai zic că împuternicirile extinse de Ianukovici au condus nu la o guvernare mai eficientă, dar la îmbogățirea propriului clan.

Așa că nu trebuie să forțăm nota cu introducerea sistemului mixt. Experiența arată că, în regiunea din care facem parte, acesta funcționează mai prost decât sistemul nostru actual.

În concluzie: Ucraina ne oferă mai multe lecții din care ar trebui să învățăm. Am punctat doar câteva din ele, dar sunt mai multe.

E un an electoral. E un an crucial pentru R. Moldova. Ieri, Parlamentul European a votat abolirea regimului de vize pentru moldoveni. Mai avem de semnat Acordul de Asociere cu UE. Mai avem să ajungem la statutul de țară candidat. Mai avem multe de făcut. Să învățăm din greșelile altora…