La Est de Vest și la Vest de Est

Punct de sprijin // Europenii au recunoscut că trebuie să ofere o perspectivă clară de aderare țărilor Parteneriatului Estic

Miercuri a avut loc o masă rotundă cu genericul: „Moldova în Parteneriatul Estic după Vilnius”, organizată de Adunarea cetățenească Helsinki din Moldova și International Foundation for Better Governance din Bruxelles.

E o încercare de inițiere a unui dialog. O platformă de discuții referitor la soarta Parteneriatului Estic în general și a R. Moldova în particular. Orice discuții la acest subiect sunt benefice, pentru că ne ajută să înțelegem anumite lucruri mai profund, ieșind din clișeele publicistice tradiționale. Pentru că discuțiile publice în mare parte au degenerat la nivelul cel mai primitiv posibil. Fie invocăm mâna Moscovei oriunde și, desigur, coloana a cincea, fie invers – reducem Europa doar la gay și renunțarea la tradițiile noastre sfinte. Astfel de abordări denotă sau un handicap intelectual și atunci nu merită discutate cu promotorii acestor idei, sau mai degrabă reprezintă speculații ieftine din care politicienii vor să-și tragă fără mare efort dividendele. Și vă asigur că anume asta o vor face.

Dar să revenim la discuțiile de la masa rotundă. Ce a fost de remarcat? O dominație cvasitotală a euroscepticilor. În primul rând, numerică. Cu excepția a doi europeni din prezidiu, reprezentanții guvernării au ignorat evenimentul, deși figurau pe lista invitaților. În consecință, laitmotivul discursurilor a fost unul dezolant. Că R. Moldova, ca și alte țări ale Parteneriatului Estic, nu va adera niciodată la UE, că Acordul de Asociere este o adevărată catastrofă pentru noi și că, de fapt, asistăm la o colonizare europeană latentă. Ceea ce desigur nu-i adevărat. Dar întrebarea este – de ce guvernarea n-a catadicsit să-și trimită reprezentanții care să apere poziția? De ce nu organizează ea însăși dezbateri în care să ne convingă de avantajele Acordului de Liber Schimb și să demonstreze punctual că nu vor dispărea toți producătorii autohtoni odată cu aderarea la economia europeană? Ce trebuie să facă aceștia în perioada de tranziție ca să se reformeze și să corespundă rigorilor pieței europene? În loc de asta auzim replici scurte – nu există niciun pericol, totul va fi ok, noi am negociat bine. Prea puțin pentru o ditamai guvernare. Dacă, totuși, vrea să-și capitalizeze succesul acordurilor semnate (asta dacă nu se va întâmpla nimic extraordinar până la toamnă și le va semna), ar trebui să vorbească foarte mult cu noi și să ne arate toate avantajele, dar și rezultatele deja obținute. Dar când i-ați văzut ultima dată vorbind pe cei de la Ministerul Economiei, dar și de la alte ministere? Am auzit, de exemplu, 100 de argumente de ce Acordul de Asociere e prost și niciunul că e bun. Credeți că publicarea Acordului pe site este suficientă?

În lipsa unui astfel de dialog, dar cu cifre și argumente, riscăm să intrăm în multiple bătălii locale. Referendumul din Găgăuzia ne-a și arătat încotro putem să alunecăm. Partidele de stânga au și anunțat demararea paradei referendumurilor locale în toată țara. Ceea ce va conduce la o destabilizare totală. Va reuși guvernarea să le contracareze și care vor fi metodele? E foarte important să avem stabilitate în acest an. Dar și mai importantă îmi pare obligația guvernării de a convinge cetățenii de avantajele semnării acordurilor. Cu cifre și argumente. Pentru că răspunsurile pe care le-am văzut la cei de la Comrat mă conving că ei habar nu au despre ce au votat „contra”. Dar trebuie să-i convingem calm, prin dialog. Pentru că nu există altă variantă. Altfel, ei se lasă aburiți de retorica simplă, dar eficientă (!), a celor care ne îndeamnă să schimbăm vectorul. Că ei vor să-l schimbe, e o chestie de conjunctură electorală, pentru că l-au mai schimbat și anterior. Dar o țară nu-și poate permite așa ceva la fiecare ciclu electoral.

Proiectul nostru de țară este integrarea europeană. Europenii au și recunoscut că trebuie să ofere o perspectivă clară de aderare țărilor Parteneriatului Estic. Ca acesta să nu mai fie perceput doar ca o zonă tampon, ca un cordon sanitar sau o zonă a intereselor Rusiei. Carul s-a urnit și marii jucători se pare că sunt gata să reconsidere abordările, transformând zona din una de confruntare în una de responsabilitate comună. Dacă vor ajunge la o asemenea înțelegere, proiectul Parteneriatului Estic ar putea deveni o zonă de stabilitate și dezvoltare. Dar mai avem până acolo…