Investitorul strategic și creșterea durabilă

Punct de sprijin

Din 2003 şi până anul trecut, transferurile persoanelor fizice efectuate în R. Moldova s-au ridicat la 11,9 miliarde de dolari SUA, arată datele Băncii Naţionale.

Și astea-s doar transferurile prin canale oficiale. Experții estimează că această cifră poate fi ușor dublată, dacă vom lua în considerare și transferurile neoficiale. Deci, ajungem la o cifră de cca 24 de miliarde de dolari sau peste 2 miliarde de dolari anual. Acum, dacă vom compara această cifră cu investițiile străine directe, care se cifrează în medie la cca 200 de milioane de dolari anual, ne vom da seama cine este adevăratul investitor strategic al țării.

Este gastarbeiterul moldovean. Care toți acești ani a menținut economia noastră pe linia de plutire. De menționat că transferurile constituie aproape a cincea parte din venitul mediu disponibil lunar al cetățeanului. Asta conform datelor oficiale ale BNS. În realitate, cota ar putea fi și mai mare. Aș sugera politicienilor, pentru că tot e un an electoral, să vină cu inițiativa înălțării unui monument. Acestui moldovean anonim. Care de fapt ne salvează țara.

De aici și paradigma economică strâmbă, care ministrul Lazăr tot ne zice că trebuie schimbată. Ei bine, experții vorbesc despre aceasta cam de vreo zece ani. Nu poate o economie bazată pe remitențe și consum să fie durabilă prin definiție. Și atunci, cum trebuie să fie aceasta? Păi, și ăsta e un lucru arhicunoscut din manualele de economie. O creștere durabilă se asigură de creșterea capitalului, a muncii (până aici mergem după Marx), la care în ultimele decenii se mai adaugă și tehnologiile.

Deci, avem trei factori determinanți. Dacă îi vom analiza, vom constata că niciunul nu este în creștere. Exodul forței de muncă, deși s-a încetinit, totuși continuă. La productivitatea muncii tot nu prea înregistrăm performanțe. Despre capital sau investiții am vorbit mai sus. Acestea-s insignifiante pentru ca să putem vorbi de dezvoltare. Și vor rămâne așa, atâta timp cât vom avea o justiție coruptă și reguli de joc aleatorii. Despre tehnologii noi putem vorbi doar cu titlu de excepție. În aceste condiții, creșterea durabilă nu poate fi asigurată și rămâne doar o intenție declarativă. Păcat. Anul trecut am avut o creștere bună. Dacă am putea s-o menținem vreo zece ani, am ieși din zona tranziției și ne-am plasa în zona creșterii durabile. Ce se va întâmpla în acest an? Nu știm și nu avem garanții…