FOTO // China realizează un EXPERIMENT FĂRĂ PRECEDENT în istoria omenirii

descopera.ro

Campania prin care autorităţile chineze dărâmă munţi pentru a crea suprafeţe construibile ar putea provoca ample probleme de mediu, avertizează oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii de la Universitatea Chang'an din China au avertizat că zeci de munţi au fost deja doborâţi, iar acest lucru provoacă poluarea aerului, poluarea apei, erodarea solului şi inundaţii.

Oamenii de ştiinţă avertizează că această activitate are loc pe o scară fără precedent în istoria omenirii. Ei îşi împărtăşesc îngrijorările într-un studiu publicat în jurnalul Nature.

„Deoarece nu au mai existat astfel de proiecte de creare de sol până acum în lume, nu există niciun fel de ghid”, explică profesorul Peiyue Li de la Universitatea Chang'an.

Oraşele Chinei se extind rapid pe măsură ce economia se dezvoltă, iar dărâmarea munţilor este o metodă prin care autorităţile obţin mai mult pământ construibil care să permită dezvoltarea acestora.

Aproximativ 20% din populaţia chinei trăieşte în zone de munte.

De-a lungul ţării, în oraşe precum Chongqing, Shiyan, Yichang, Lanzhou şi Yan'an, au fost dărâmaţi zeci de munţi.

De-a lungul ţării, în oraşe precum Chongqing, Shiyan, Yichang, Lanzhou şi Yan'an, zeci de dealuri au fost dărâmate. (Ilustraţie: Nature)

Solul şi rocile obţinute sunt folosite apoi pentru a umple văile, iar acest proces a dus până acum la crearea de sute de kilometri pătraţi de teren plat.

„Oraşele de munte precum Yan'an sunt situate în mare parte în văi relativ plate. Văile sunt înguste şi limitează dezvoltarea oraşelor, iar densitatea uriaşă a populaţiei joacă şi ea un rol”, explică profesorul Li.

Dărâmarea munţilor este o metodă folosită uneori în industria minieră, mai ales în SUA, însă cercetătorii afirmă că niciodată nu s-a folosit această metodă la scara la care este aplicată în China.

Cercetătorii avertizează că transformarea dealurilor în câmpii duce la aruncarea particulelor de praf în atmosferă, poluând râurile, provocând alunecări de teren şi inundând şi punând în pericol plantele şi animalele.

De asemenea, specialiştii avertizează că terenul plat obţinut ar putea să nu fie potrivit pentru construcţii.

„Cea mai mare îngrijorare a noastră este siguranţa - cât de sigură este construirea oraşelor pe pământul nou-creat”, subliniază profesorul Li.

„Yan'an, spre exemplu, este cel mai mare proiect încercat vreodată pe o suprafaţă compusă din mâl gros bătut de vânt”, spune specialistul.

„Aceste soluri moi se pot scufunda atunci când sunt ude, provocând prăbuşirea structurilor şi surparea terenului. Construirea pe astfel de soluri este un lucru foarte periculos, fiind nevoie de foarte mult timp ca solul să devină stabil”, avertizează omul de ştiinţă.

Cercetătorii afirmă că Guvernul chinez ar trebui să apeleze la specialişti naţionali şi internaţionali pentru a analiza în profunzime riscurile înainte să continue cu aceste proiecte.

Profesorul Brian McGlynn de la Universitatea Duke din SUA a comentat articolul cercetătorilor chinezi în cadrul emisiunii Inside Science de la BBC Radio 4: „În SUA şi China continuăm cu aceste proiecte fără să ştim care va fi rezultatul, mai ales când vine vorba de apă, hidrologie şi implicaţiile asupra calităţii apei. Articolul cercetătorilor chinezi se concentrează asupra problemelor structurale, asupra abilităţii solului de a se stabiliza. Pe lângă acest lucru, trebuie să ne gândim şi la faptul că schimbăm în mod masiv fluxul apei şi materialele cu care intră în contact. Nu avem niciun fel de experienţă referitoare la manipulări pe scară atât de largă. Este un imens experiment”.

„Suntem într-un teritoriu complet nou când vine vorba de aceste schimbări”, a comentat şi dr. Jan Zalasiewicz de la Universitatea Leicester. „Există şi alte proiecte, precum Insula Palmierilor din Dubai, ce implică mutarea a miliarde de tone de materiale dintr-un loc în altul pentru a crea un peisaj nou. Deşi oamenii au făcut acest lucru pe o scară mică şi moderată preţ de mult timp, acum depăşim nivelul proceselor naturale”, a concluzionat profesorul Zalasiewicz.

Surse: BBC News, Nature