Ce ascunde ştirea dezminţită de Natalia Gherman?

Prezentul continuu

Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Natalia Gherman, a dezminţit ştirea potrivit căreia MID-ul rus şi-ar fi revocat ambasadorul de la Chişinău. Chiar dacă e suptă din deget, informaţia nu merită, totuşi, să fie uitată foarte uşor.

O şopârlă

Luni, pe la prânz, o obscură instituţie de presă din Federaţia Rusă anunţa că Farit Muhametşin ar fi fost rechemat din post înainte de termen. Deşi infirmată, relatarea cu pricina mi se pare simptomatică. Şi nu pentru că nu iese fum fără foc. Pur şi simplu, până şi şopârlele mediatice care se strecoară spre noi dinspre Moscova nu sunt de neglijat.

Ştirea despre revocarea diplomatului rus a fost difuzată de „agenţia orientală „Ostkraft”. Îndărătul acestei pretinse instituţii media se ascunde grupul editorial „Regnum”, centrat pe elaborarea şi lansarea unor acţiuni diversioniste împotriva fostelor republici sovietice. Aici s-au cuibărit diverse elemente kaghebiste care se pronunţă pentru recunoaşterea necondiţionată a independenţei Transnistriei, dar şi pentru desfăşurarea unor accentuate politici revanşarde contra Ucrainei, ţărilor baltice şi a celor transcaucaziene.

Nu întâmplător, Modest Kolerov, directorul grupului „Regnum”, este declarat persona non grata în Letonia, Estonia, Lituania şi Georgia. S-ar putea ca „Ostkraft”, pornind de la ideea că sârguința e mama norocului, a inventat revocarea lui Muhametşin, sperând astfel să mai scuipe niscaiva venin în apele tulburi ale relaţiilor moldo-ruse. Dar şi pentru a mai băga fitiluri Kremlinului, obligându-l să se mişte mai decis la Nistru.

Asocierea Chişinăului şi Kievului cu UE, după Kolerov, ar însemna o adevărată catastrofă pentru Tiraspol şi interesele ruse în zonă, iar vina pentru situaţia creată el o dă în ultimul său comentariu de pe site-ul „Ostkraft” şi pe Muhametşin. Nu e de mirare că disperarea îl forţează să incite spiritele pentru a inflama atmosfera până la refuz în preajma Summitului de la Vilnius.

Misterul retragerii ruse

Oricum, un lucru este cert. De la o vreme, ceva se întâmplă cu jocul ruşilor împotriva Republicii Moldova. Se creează impresia că Moscova intră în convulsii. Că ceva îi merge prost. Că nervii îi sunt întinşi.

Judecaţi singuri! După mai multe declaraţii belicoase, soldate cu boicotarea vinului moldovenesc, Kremlinul brusc a bătut în retragere.

Mai întâi, s-a sucit vicepremierul D. Rogozin. Acesta a ţinut să precizeze că a fost înţeles greşit când ne-a prevenit că am putea îngheţa la iarnă. Mai apoi, medicul-șef sanitar, Ghenadi Onișcenko, cel care a impus embargoul, nitam-nisam a anunţat că în curând Rusia ar putea să reia importurile de băuturi alcoolice din Republica Moldova.

Curios este faptul că Moscova a întors placa chiar a doua zi după ce a ieşit la rampă Bruxellesul. La 25 septembrie, Comisia Europeană, precum se ştie, în replică la şantajul Kremlinului, a decis să deschidă complet piaţa UE pentru importurile de vinuri din Republica Moldova, iar la 26 septembrie „Rospotrebnadzor”-ul, prin declaraţia împăciuitoare a lui Onişcenko, a început să o dea de gard.

Sincer să fiu, iniţial am crezut că ruşii s-au repliat, fiind surprinşi de gestul neaşteptat al Comisiei Europene. Deschizându-şi pieţele în faţa producţiei noastre, UE a lăsat Kremlinul în ofsaid. Ca să nu mai spun că l-a pus într-o situaţie stupidă pe Vladimir Putin, care cu vreo câteva zile înainte susţinea cum că italienii şi francezii vor arunca în şanţuri vinurile moldoveneşti.

Mutările europenilor, desigur, i-au impresionat pe ruşi care au văzut că UE nu este un colos dezarticulat pe picioare de lut, ci un atlet robust cu reacţie rapidă. Şi totuşi, parcă prea în mare grabă a dat bir cu fugiţii Putin.

Ameninţări cu boicotul Olimpiadei de la Soci?

Ceva îmi spune că în disputa cu Rusia, în demersurile UE trebuia să existe, în afară de „puterea soft”, şi argumentul pumnului. Ca să piardă meciul, pugilistul rus Povetkin urma să-l întâlnească deunăzi pe ucraineanul cu reşedinţă germană Kliciko care, la rândul său, să şteargă pe jos cu cel dintâi, nu-i aşa?

În politică adesea e ca în box. Ca să învingi sigur, e necesar să faci adversarul groggy. Confirmarea acestei supoziţii am găsit-o în mass-media occidentală.

Exact în dricul presiunilor ruse asupra Kievului şi Chişinăului, presa internaţională a început, ca la comandă, să scrie, pe ambele maluri ale Atlanticului, despre grandioasa pervertire rusă a sportului mondial. Era vorba de Olimpiada de la Soci şi Campionatul Mondial de Fotbal care urmează să aibă loc în Rusia în 2018.

Mai mulţi comentatori, experţi, vedete ale sportului şi oameni politici afirmau la unison că Putin, deşi ţara sa nu merita să găzduiască niciunul dintre aceste evenimente, a obţinut dreptul de a le organiza prin mişmaşuri şi corupere. Iar ca să fie mai sugestivi, aceştia îndemnau să se pună capăt unor atare afaceri imorale prin boicotarea internaţională a celor două mari acţiuni sportive.

Tapajul din mass-media a stârnit o adevărată panică la Moscova. Însă de îndată ce Kremlinul a lăsat-o mai moale, dând de înţeles că va renunţa la embargouri, s-a domolit întrucâtva şi campania pentru boicotarea Olimpiadei şi Campionatului Mondial de Fotbal.

Credeţi că toate aceste lucruri sunt întâmplătoare? Se creează impresia că UE îi mişcă lui Putin scheletele din dulap.