Maia Sandu este FAVORITĂ la funcția de președinte al R. Moldova, dar poate PIERDE în fața lui Dodon: „Pentru a înclina decisiv balanța în favoarea sa, are stringentă nevoie de susținerea a două forțe. Asta, însă, nu-i suficient”

Lidera PAS, Maia Sandu, reprezintă singura șansă a dreptei prooccidentale să-l înfrunte și să-l învingă pe Igor Dodon la alegerile prezidențiale din toamnă. Pentru ca să nu se repete istoria din 2016, când avea un electorat mai numeros ca Dodon, dar totuși a pierdut, Maia Sandu trebuie să ajungă să fie sprijinită de unioniști și alegătorii PD, consideră analistul politic Petru Bogatu.

„Cu toate că, potrivit ultimilor măsurători sociologice, este puțin în spatele lui Dodon sau chiar la egalitate de puncte cu el, liderul PAS nu are cum în mod normal să piardă scrutinul în fața lui. Bazinul electoral al dreptei este mai extins decât cel as stângii, ceea ce ar trebui să-i aducă în ultimă instanță câștig de cauză. Există însă o problemă. Are Maia Sandu un călcâi al lui Ahile. Ea și în alegerile anterioare avea un electorat mai numeros decât cel al contracandidatului său. Dacă l-ar fi valorificat cu pricepere, ar fi învins categoric. Favorită incontestabilă, a pierdut însă, dând peste cap toate calculele hârtiei. Și iată de ce. Maia Sandu în 2016 a fost învinsă nu de Igor Dodon, ci chiar de potențialii ei alegători. Mulți dintre ei au privit-o cu neîncredere, deoarece candidata lor, deși volubilă și pătimașă, s-a dovedit a fi până la urmă seacă și lipsită de substanță”, afirmă acesra într-un editorial semnat pentru deschide.md.

Potrivit acestuia, scrutinul într-o țară divizată de confruntările geopolitice dintre Est și Vest e un fel de sport. Oamenii votează în prezidențiale un candidat sau altul nu pentru că ar avea iluzii că acesta le va aduce luna de pe cer. „Ei aleg între trecutul sovietic și viitorul european, între Rusia și Occident. Or, în afară de ura obsesivă față de Plahotniuc, Maia Sandu n-a transmis electoratului nici un mesaj mai de Doamne ajută despre viziunile ei asupra lumii. Preferințele geopolitice ale liderului PAS au rămas un mister, ridicând o sumedenie de întrebări la care mulți cetățeni poziționați de partea corectă a istoriei, vorba lui Barack Obama, nu au găsit răspuns și, în consecință, nu s-au prezentat la vot”, avertizează Bogatu.

Istoria se poate repeta în 2020, dacă Maia Sandu nu va învăța nimic din propriile greșeli. „Mai cu seamă că în multe privințe astăzi pentru ea lucrurile sunt mai complicate decât acum patru ani. Orice s-ar spune, blatul ruso-german care a condus la formarea coaliției contra naturii ACUM/PSRM a lăsat o moștenire grea. E ca o piatră de moară în jurul gâtului care te trage în jos. De pe urma acestui fapt a avut de suferit deja liderul PPDA, Andrei Năstase. În alegerile locale din Chișinău el a fost, de asemenea, învins nu atât de Ion Ceban, cât de alegători săi care, dezgustați de cârdășia cu pro-rușii, au rămas acasă în ziua scrutinului”.

Sursa citată a mai adăugat că Maia Sandu nu are cum lua voturi de la Dodon, ci se poate bază doar pe mobilizarea exemplară a electoratului unionist și proeuropean.

„Președintele PAS a evoluat. A devenit mai rezonabilă. Speră să meargă în alegeri împotriva lui Dodon „cu mai multe partide politice” și acesta e un semn promițător. Rămâne de văzut cum până la urmă își va face aliați pentru a ridica la luptă toată lumea aptă să voteze împotriva lui Dodon. Pentru a înclina decisiv balanța în favoarea sa, are stringentă nevoie de susținea a două forțe: a unioniștilor și a PD-ului. Cei dintâi încep de la o vreme să se coaguleze politic. Este necesar, bineînțeles, un dialogși cu blocul gândit de Dorin Chirtoacă, și cu PUN-ul lui Octavian Țîcu”, crede analistul politic.

În același timp, Petru Bogatu spune că „nu e suficient” dialogul cu unioniștii, pentru ca să învingă la prezidențiale.

„Se impune o schimbare de paradigmă, o cristalizare a discursului politic. Dacă PAS nu va trata R. Moldova ca pe cel de-al doilea stat românesc și nu va înceta să promoveze așa-zisa națiune civică ca alternativă reîntregirii naționale românești, degeaba va curta Maia Sandu unioniștii. Nu-i va folosi la nimic. Or, fără unioniștii, Maia Sandu nu are cum să-l învingă pe Dodon. Anume reticența acestora în mare parte a condus la înfrângerea lui Năstase în Chișinău. Totodată, PD, deși a pierdut teren în ultimul timp, rămâne o entitate politică influentă, care controlează peste un sfert din primăriile din provincie. Neglijarea acestei formațiuni a costat-o scump pe Maia Sandu în 2016.

Maia Sandu trebuie să evite boala ghinionistului, care pierde pe ultima sută de metri, chit că tot timpul se află în fruntea cursei. În schimb, dacă va izbuti să se schimbe, nimeni în actualele condiții nu poate s-o învingă. Naturalețea cu care se exprimă în ultimul timp este un prim indiciu ale maturizării politice. Vom vedea în curând dacă e în staresă se autodepășească, făcând un solid front comun cu toți alegătorii pro-occidentali pentru a opri noua revanșă a Rusiei în R. Moldova pe care tot ea, vrând-nevrând, a alimentat-o”, a conchis Petru Bogatu.