Maia Sandu: Îndemn la recunoașterea adevărului despre deportările din 1949 și importanța memoriei colective

Astăzi ne-am reunit pentru a comemora una dintre cele mai dureroase tragedii din istoria noastră. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, zeci de mii de oameni au fost smulși din casele lor și deportați în Siberia.

Acești oameni, respectați, trăiau o viață cinstită și devotată, vorbeau limba maternă și păstrau tradițiile cu mândrie. Din păcate, verticalitatea lor a fost văzută ca o amenințare de regimul sovietic. În condiții inumane – foamete, frig, muncă silnică – au fost nevoiți să supraviețuiască departe de casă. Cu toate acestea, chiar și în exil, și-au păstrat identitatea și valorile, oferindu-le și copiilor lor, care au învățat româna în șoaptă. Ei au învățat semnificația rădăcinile într-un loc străin. Și au înțeles valoarea libertății tocmai prin lipsa ei. Cu grijă, au dus mai departe ce le-a fost interzis părinților să spună deschis.

Spiritul acestor oameni nu a fost niciodată învins. Fiecare destin al victimelor este o lecție de omenie și de demnitate. Cei deportați nu au cerut răzbunare, ci adevăr. Avem datoria să le oferim acest adevăr prin recunoaștere, educație și păstrarea vie a amintirii lor.

Pentru decenii, aceste suferințe au fost ascunse, ignorate de cei care ar fi trebuit să le aducă la cunoștința societății. Acum, mai mult de șapte decenii de la acele evenimente, continuăm să ne confruntăm cu încercări de a falsifica istoria, de a justifica sau diminua crimele regimului sovietic. Aceste atitudini nu doar că insultă memoria celor care au suferit, dar hrănesc o cultură periculoasă a negării – a crimelor trecutului și ale prezentului. Chiar astăzi, în Ucraina, vedem crime împotriva oamenilor nevinovați. Alte destine frânte, alți oameni răpiți de lângă cei dragi, alți copii deportați.

Doamnelor și domnilor,

Anul acesta, în Piața Marii Adunări Naționale, se deschide o expoziție dedicată memoriei victimelor deportărilor. Este un spațiu de reflecție și învățare unde putem înțelege mai bine momentele tragice trăite de poporul nostru, de familiile noastre. Vă invit să vizitați expoziția, să ascultați mărturiile, să observați exponatele. Să înțelegeți istoria dincolo de cifre și statistici. Căci în acele vagoane au suferit oameni. Ca aceste suferințe să nu fi fost în zadar, avem datoria să ne asigurăm că asemenea crime nu se vor mai repeta. Pentru a proteja libertatea, demnitatea și pacea în Republica Moldova zilnic. Să alegem adevărul în fața minciunii, să respingem frica și să-i pomenim pe cei ce au suferit.

Vă mulțumesc.