Catedrala înălţată din 1836 în centrul Chișinăului

Simbol // Monumentul de cult și însemnătate națională, edificat în urmă cu 176 de ani

Se află în centrul Chișinăului și se bucură de o atenție sporită din partea cetățenilor. Unii o vizitează zilnic sau ocazional, alții o văd în treacăt, fiind atrași mai ales de porumbeii care, potrivit istoricului Iurie Colesnic, „sunt acolo din 1836”. Puțini, însă, îi cunosc și istoria. Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” este un monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură al Chişinăului, ansamblul arhitectural regăsindu-se şi în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.

Cadoul lui Gavriil Bănulescu-Bodoni

Iniţiativa înălţării Catedralei îi aparţine mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), iar realizarea construcţiei a avut loc pe timpul arhiepiscopului Dumitru Sulima (1821-1844). Catedrala a fost edificată în axa catedralei vechi în 1836. La 15 octombrie același an, a avut loc sfinţirea ei şi a Clopotniţei. Autorul proiectului este Abraam Melnikov, arhitect, profesor la Academia Imperială de Arte, maestru al stilului empire rus.

Cartierele în care au fost amplasate Mitropolia și Catedrala au început a fi considerate drept centrul orașului. După cum se relatează într-o scrisoare din 25 aprilie 1913, Mănăstirea Galata i-a oferit acest teritoriu mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, „un teren de formă pătrată cu lungimea laturilor de 130 de stânjeni (se măsura cu stânjenul câte opt palme domnești după obiceiul pământului)”. Iar mitropolitul l-a cedat pentru înălțarea Catedralei.

Clopotnița, aruncată în aer, Catedrala – sală de expoziții

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, arhitectura Catedralei a avut de suferit. Reconstrucţia clădirii a fost efectuată cu unele abateri de la forma iniţială. Printre cele mai importante modificări este forma cupolei, care inițial a fost semisferică, iar acum este alungită. De asemenea, modificări au fost efectuate și în interior. Părțile tencuite creau impresia unor dale din marmură de culoare deschisă cu nervuri roz. După reconstrucții, aceștia au fost lucrați cu marmură adevărată.

Lucrările de restaurare au fost efectuate de către Gh. Cupcea (arhitect), I. Ștefănescu, I. Steriadi (pictor, profesor la Academia de Arte din București).

În decembrie 1962, la dispoziţia autorităţilor regimului comunist a fost aruncată în aer Clopotniţa, Catedrala fiind transformată în sală de expoziţii. Edificiul a fost retrocedat Bisericii în 1991.

Trei altare, unul închinat lui Ștefan cel Mare

Catedrala are o structură centrală clasică cu patru faţade. Construcţia este încununată de o turlă. Cele patru faţade au porticuri din şase coloane cu frontoane triunghiulare. Clădirea este construită din piatră şi cărămidă. Are trei altare, unul central şi două laterale. Cel principal - cu hramul Nașterea Domnului, cel din dreapta - cu hramul Sfântul Mucenic Nichita și cel din stânga - cu hramul Sfântul Ioan cel Nou, care ulterior au fost consacrate sfântului Alexandru Nevski și sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Astăzi, cele două altare laterale sunt închinate voievodului Ștefan cel Mare și Adormirii Maicii Domnului.

Iniţial, pereţii interiori erau decoraţi cu fresce executate de pictorul Koşarov. În perioada interbelică, de restaurarea picturilor murale s-a ocupat Ştefan Lemeni-Machedon. În 1942, pictorul Nicolae Stoica îşi ia angajamentul de a restaura picturile. Cele care înfrumuseţează interiorul Catedralei actualmente sunt semnate de Leonid Popescu şi Ghenadie Tâciuc.

Tamara Nesterov, arhitect, doctor în studiul artelor, Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei: „Catedrala este cea mai importantă clădire de cult din Republica Moldova. Este monumentul istoric care datează din timpul când Basarabia era sub dominația Imperiului Rus. Catedrala reprezintă o arhitectură a istoriei”