Cât de des ți-ai schimbat părerea în ultima vreme?

Întrebarea din titlu deschide un subiect pe care eu îl găsesc atât fascinant cât și prea puțin studiat. Avem cu toții o preferință evidentă pentru a ne menține și confirma punctele de vedere existente. De exemplu, selectăm dovezile care ne confirmă perspectivele dar ignorăm evenimentele sau aspectele care ne-ar obliga să ne ajustăm. (Există o panoplie considerabilă de erori logice care ne stau la dispoziție în acest sens). Între anumite limite, care depind de circumstanțe, evităm oamenii care au păreri diametral opuse de ale noastre și căutăm pe cei cu care suntem similari.

Dar ce ne face, până la urmă, să ne schimbăm perspectiva? În mod clar, instinctul supraviețuirii dă un brânci în acest sens. A fuma poate să pară vital sau plăcut înainte de primul infarct și ceva extrem de periculos după aceea. Partidul ‘A’ e atrăgător până guvernează și deloc simpatic dacă măsurile luate de respectiva formațiune politică duc la scăderea veniturilor tale. Expresia britanică „nu există atei în tranșee” sugerează de asemenea că circumstanțele-limită ne modifică perspectiva – însă doar temporar (nimic nu poate împiedica un ateu să redevină ateu odată ce războiul s-a încheiat).

Exceptând circumstanțele speciale de mai sus, cred că dacă ne schimbăm perspectiva o facem prin contactul cu alți oameni. Iar acești alți oameni trebuie să fie seducători – trebuie să poată acționa într-un asemenea sens încât ideile lor să poată să-ți capteze atenția chiar dacă sunt în opoziție cu cele pe care le aveai înainte să îi cunoști. Trebuie deci să fie diplomați, atenți, încrezători. De asemenea, trebuie să răspundă unei nevoi. Nemulțumit fiind de performanța echipei de fotbal favorite, blamezi un anumit jucător. Dar, în sinea ta, conștient au ba, știi că această explicație nu cuprinde întreg adevărul. În unele partide soldate cu înfrângeri, respectivul nu a jucat. În alte cazuri a jucat foarte bine sau acceptabil – și echipa totuși a pierdut. Convingerea ta conține sămânța schimbării. Astfel, atunci când la o nuntă verișorul miresei îți explică persuasiv că echipa folosește schema de joc nepotrivită – și că de vină pentru rezultatele slabe nu este jucătorul, ci antrenorul – ești dispus să îi dai crezare și să îți schimbi perspectiva, devenind la rândul tău printre cunoscuți un profet al ideii că antrenorul trebuie demis.

Exemplul de mai sus este relevant nu numai pentru că arată cum o convingere conține cauza schimbării sale, ci și din alt motiv: fotbalul nu este extrem de relevant decât pentru puțini. Deci, în acest domeniu nu există costuri majore în a adopta o convingere sau părere nouă, opusă celei vechi. Nu te vei privi altfel în oglindă, nu vei recepționa altfel o știre despre un dezastru și nu vei schimba cercul de prieteni doar pentru că, acum, ești convins că antrenorul echipei tale favorite trebuie concediat. Există însă păreri greu de schimbat, care implică regândirea întregii case a minții tale, inclusiv inspectarea scrupuloasă a fundației. În legătură cu aceste teme suntem defensivi, prudenți, ostili oricărui mesaj prea violent care e menit să ne schimbe atitudinea. Costul unei schimbări ar fi prea mare. Prea multe lucruri ar trebui regândite de la zero.

Există, deocamdată, două teme și jumătate în legătură cu care nu port discuții în contradictoriu cu nimeni. Rămân deschis ideii că lista poate fi extinsă în viitor. M-aș mira să fie redusă.

Sursa: gandul.info