SIS îşi schimbă sediul şi numele, dar stăpânul?

Prezentul continuu

Directorul SIS, Mihai Bălan, îşi doreşte un nou sediu pentru instituţia pe care o gestionează. Printre motivele invocate se numără şi faptul că în vechea lui clădire serviciul secret moldovenesc este total deconspirat.

Când a fost deconspirat SIS-ul?

Un stat cu o poliţie coruptă şi o armată capitulardă e ca un sat fără câini. Un stat fără un loial şifuncţional serviciu de contrainformaţii e ca o casă a cărei cheie de la uşă a ajuns în buzunarul hoţului.

Prezentând Parlamentului „Strategia de reformare a SIS pentru anii 2013-2017”, Mihai Bălan a cerut ca Securitatea să fie mutată în alt sediu, deoarece actuala clădire ar fi „înconjurată, asediată, practic, de variate reşedinţeşi localuri etajate, înzestrate cu aparataj modern, unde muncesc exponenţi ai organizaţiilor din state străine”. Cu alte cuvinte, spionii din afară au pus capac contraspionajului nostru, radiografiindu-l ca în palmă.

SIS-ul este într-adevăr deconspirat, fără glumă! Dar nu de ieri, nu de alaltăieri, nu de când primprejurullui s-au oploşit firme dubioase, dotate cu cele mai performante tehnologii digitale. Acest lucru s-a întâmplat încă în 1991, în momentul proclamării independenţei, când filiala KGB-lui de la Chişinău a devenit Minister al Securităţii, transformat ulterior în Serviciu de Informaţii şi Securitate.

Transparent pentru spionajul rus

Numele fusese amendat, nu însă şi firea. SIS a devenit de atunci un fel de acvariu de sticlă în laboratorul extern al FSB-ului rus. Transparent de la un capăt la altul pentru spionajul fostei metropole, serviciul secret moldovenesc nu avea cum să nu rămână captivul Lubeankăi, chiar dacă îşi schimba din când în când conducătorii şi agenţii.

De aici se trag multe rele care i s-au întâmplat acestui stat. Separatismul, sabotajul cursului european, politica duplicitară, obstrucţionarea reformelor sunt metehnele care se ţin scai de Republica Moldova de peste două decenii.

Veţi spune că de vină nu e spionajul, ci mentalitatea. Este adevărat. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că vechile mentalităţi şi prejudecăţi sunt alimentate tot din afară.

Revista poloneză „WPolityce” publică, la 15 octombrie 2013, articolul „Războiul agenţilor de influenţă ia proporţii” în care se demonstrează că Moscova, dincolo de boicoturi, embargourişi alte tipuri de presiuni directe, a dezlănţuit o cruciadă secretă împotriva statelor din estul şi centrul Europei, subminându-le din interior prin cozile de topor recrutate dinsferele politicii înalte.

Republica Moldova, care la ora actuală este o ţintă prioritară a şantajului rus, nu are cum fi, bineînţeles, o excepţie. Agitaţia periculoasă de la Nistru, jocurile riscante de-a referendumul la Comrat, cvasianonimii investitori ruşi care ne dau târcoale peste tot sunt tot atâtea semne că împotriva Chişinăului se poartă un război subversiv de mare amploare.

Acvariul cu fantome

Iată o ştire de ultimă oră parvenită de dincolo de Prut. Presa de la Bucureşti relata joi că „SRI a descoperit o afacere colosală care frauda sistemul de sănătate. Sute de bolnavi au fost internați fictiv în spital pentru banii statului”.

Acum comparaţi cu realizările SIS-ului de la Chişinău! Ce a descoperit acesta? Nimic. Sau poate că a făcut ceva, numai că noi nu ştim. Dar în privinţa noastră, mai treacă-meargă. Conducătorii cei mai de sus ai statului habar n-au.

PreşedinteleTimofti declara, bunăoară, că a auzit despre incidentul tragic din Pădurea Domnească la televizor. Ex-premierul Filat ne-a mărturisit că a aflat despre o preluare ostilă de acţiuni aparţinând unor investitori străini doar în urma plângerii adresate de oamenii de afaceri. Primele informaţii că Baghirov a evadat din penitenciar, liderii noştri politici le-au căpătat din Internet sau din ziare numai când acesta a ajuns la Moscova.

Unde în toate aceste situaţii a fost SIS-ul? Cu ce s-a ocupat? Grija cui a purtat-o? Pe cine a servit, dacă nu şi-a îndeplinit misiunea sa capitală de a informa conducătorii statului?

Ochiul fratelui mai mare

Şi sediul,şi numele Serviciului de Informaţii şi Securitate urmează să fie schimbate,fireşte, Mihai Bălan are dreptate. Nu ne putem integra în Europa cu această relicvă kaghebistă.

Să rămâi în acvariul străbătut nopţile, probabil, de fantomele lui Dzerjinski, Ejov, Beria şi Andropov nu-i doar o prostie, ci şi o impietate. Un sacrilegiu. O sfidare a milioanelor de victime ale puterii sovietice. Asta e ca şi cum BND, serviciul german de informaţii, ar alege să se aciueze în clădirea fostei Stasi. Sau a Gestapoului.

Că angajaţii SIS-ului vor să scape de filajul suspecţilor cuibăriţi în jurul vechii lor clădiri este un lucru bun. Dar cum rămâne cu ochiul fratelui mai mare, vorba lui Orwell, care îi urmăreşte din interior, oriunde s-ar afla ei?