Dihonia din bisericile Ucrainei şi Republicii Moldova periclitează Marele Sinod Pan - Ortodox

Prezentul continuu

Marele Sinod Panortodox, programat să se desfăşoare între 16 şi 27 iunie, este sabotat de Moscova pe ultima sută de metri. Printre motivele făţişe sau voalate de ceartă se numără şi neînţelegerile dintre Patriarhia Constantinopolului şi Biserica Ortodoxă Rusă în ceea ce priveşte situaţia ecleziastică a Ucrainei şi Republicii Moldova.

În căutarea spiritului sinodal

Reuniunea care urmează să aibă loc pe insula Creta este, neîndoios, una istorică. Pentru prima dată de la regretabila schismă din 1054, care a divizat creştinismul în catolici şi ortodocşi, Biserica Răsăriteană convoacă un Mare Sinod Ecumenic. Tentative de a se întruni la acest nivel au mai fost de-a lungul ultimului mileniu, dar toate au eşuat.

Astfel, ramura orientală a creştinismului, separată, spre deosebire de cea occidentală, în biserici naţionale, îşi păstrează doar unitatea doctrinară şi liturgică, nu însă şi cea instituţională. De aceea, obiectivul esenţial al evenimentului din insula Creta este de a reda ortodoxiei spiritul sinodal pierdut.

Pregătirile pentru Conciliul Ecumenic au început încă în anul 1961. Desfăşurarea lui părea bătută în cuie, iar majoritatea bisericilor ortodoxe şi-au aprobat deja delegaţiile ce urmează să le reprezinte pe insula Creta.

Dihonia a căzut ca un trăsnet când până la deschiderea Marelui Sinod Panortodox au rămas zile numărate. Pe neprins de veste, Biserica Antiohiei şi cea a Bulgariei au ameninţat cu boicotarea acestuia, invocând motive hilare.

Urzeală politică în spatele altarului

Patriarhului Constantinopolului Bartolomeu i se reproşează, de exemplu, că va sta în capul mesei în sala de şedinţe. În baza acestui fapt, i se incriminează că ar dori să instaureze o dictatură prin adjudecarea în Biserica Răsăriteană a autorităţii pe care o are Papa de la Roma în Biserica Apuseană.

În realitate, îndărătul animozităţilor apărute se ascund nu atât viziuni eclesiologice, cât interese politice. Ierarhul grec Hrisostom Savatos, mitropolit de Mesinia, acuză Biserica Ortodoxă Rusă de urzeli menite să dea peste cap Marele Sinod Panortodox, iar mitropolitul de Ierapytna şi Siteia, exarhul insulei Creta, Eugenios Politis, consideră că întâistătătorul BORu Kiril „îşi dă aere de ţar”.

De bună seamă, sunt destule indicii că la mijloc e o lucrătură. Mitropolitul Ilarion Alfeev, şeful secţiei de relaţii externe de la Patriarhia Moscovei, bunăoară, dă de înţeles că BORu ar putea să refuze participarea la Conciliul din Creta.

Concomitent, mai mulţi teologi şi prelaţi ruşi atacă necruţător Patriarhia de la Constantinopol de pe poziţii fundamentaliste, acuzând-o de liberalism, dar şi de încercarea de a-şi aroga puterea de a conferi unor comunităţi creştine locale statutul de biserici autocefale. Şi lasă să se întrevadă că este vorba de teritoriile canonice ale Ucrainei şi Republicii Moldova care ar urma să fie desprinse de Biserica Ortodoxă Rusă.

Spectrul schismei

Aici e buba! Moscova se încrâncenează să stăpânească şi de acum încolo bisericile din fostele republici sovietice, perpetuându-şi controlul asupra lor chiar cu preţul menţinerii unei stări conflictuale degradante.

Se creează impresia că BORu îşi propune să zădărnicească Marele Sinod din insula Creta pentru a-şi păstra jurisdicţia canonică asupra Ucrainei şi Republicii Moldova. Mass-media de la Moscova nu ascund că asistăm deja la o ruptură a comuniunii euharistice în ortodoxia mondială prin crearea a două tabere rivale.

Pe de o parte, e Patriarhia de la Constantinopol sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Greacă, Patriarhiile de la Ierusalim şi Alexandria, Mitropoliile Ciprului, Albaniei, Poloniei, Cehiei şi Slovaciei. Pe de alta, e Patriarhatul de la Moscova susţinut de Bisericile Antiohiei, Bulgariei şi Serbiei.

Patriarhia de la Constantinopol declară cu fermitate că Marele Sinod va avea loc în pofida încercărilor de a-l submina. În aceste condiţii, Biserica Ortodoxă Rusă şi sprijinitorii săi, dacă se încrâncenează să obstrucţioneze lucrările Conciliului din Creta, riscă să cadă în păcatul unei schisme fără precedent în ultimul mileniu.