AUR avertizează asupra vulnerabilității apărării aeriene după doborârea unei drone pătrunse adânc în România

AUR a reacționat după doborârea unei drone în România, felicitând militarii pentru reușită, dar atrăgând atenția că, dincolo de acest succes tactic, rămâne o întrebare gravă la care conducerea politică a Ministerului Apărării și Guvernul trebuie să răspundă: „Cum a fost posibil ca o dronă neidentificată să pătrundă atât de adânc în spațiul aerian național?”

„Doborârea dronei care a pătruns în spațiul aerian național reprezintă o acțiune executată cu profesionalism de către piloții și personalul Forțelor Aeriene Române. Militarii și-au îndeplinit misiunea. Au angajat ținta într-o zonă nelocuită și au evitat producerea unor victime sau pagube la sol.

Succesul tactic al militarilor nu poate însă ascunde vulnerabilitatea strategică provocată de întârzierea deciziilor politice de înzestrare și de lipsa unor capabilități moderne și adecvate.

Dincolo de acest succes tactic, rămâne deci aceeași întrebare gravă, la care conducerea politică a Ministerului Apărării și Guvernul trebuie să ofere explicații clare: cum a fost posibil ca o dronă neidentificată să pătrundă atât de adânc în spațiul aerian național și să fie neutralizată atât de târziu?

Conform informațiilor comunicate de MApN, drona a fost detectată la ora 09:39, la aproximativ 20 de kilometri est de Sulina. A continuat apoi să evolueze pe traseul Sulina–Brăila–Fetești–Buzău. Două aeronave Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Italiene au decolat la ora 09:48, iar două aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române au decolat la ora 10:56. Ținta a fost doborâtă de un F-16 românesc la ora 11:02, în apropierea localității Padina. Între detectarea inițială și neutralizare au trecut 83 de minute, timp în care drona a pătruns adânc în interiorul teritoriului național.

Nu se afirmă că reacția militară a lipsit. Aeronavele au fost ridicate, ținta a fost urmărită, iar misiunea a fost finalizată cu succes. Întrebarea legitimă este însă alta: de ce România nu a dispus de capacitatea de a neutraliza această amenințare mult mai aproape de frontieră, cu sisteme antidronă terestre, cu rază scurtă și costuri proporționale cu nivelul amenințării?

Pentru contracararea unei singure drone au fost angajate patru avioane de luptă, două Eurofighter și două F-16, și a fost utilizată o rachetă al cărei tip nu a fost încă făcut public.

România are nevoie de senzori pentru ținte care evoluează la joasă înălțime, sisteme de război electronic și bruiaj, interceptori antidronă, tunuri cu muniție programabilă și sisteme cu rachete cu rază scurtă, integrate într-un lanț rapid „senzor–decizie–efector”. Fără aceste capabilități, reacția la astfel de incidente rămâne lentă și costisitoare.

Solicităm Guvernului și conducerii MApN:

– prezentarea cronologiei complete și a lanțului de comandă al operațiunii;
– explicarea motivului pentru care neutralizarea nu a fost posibilă mai aproape de frontieră;
– comunicarea tipului dronei și al rachetei utilizate;
– constituirea unei apărări antidronă stratificate pe frontiera de est și în jurul infrastructurii critice.

Militarii români și-au făcut datoria, iar profesionalismul lor nu poate fi pus la indoiala. Puterea politică însă trebuie să explice de ce, după mai mult de patru ani de război la frontieră, România este încă obligată să folosească avioane de vânătoare și rachete costisitoare pentru a neutraliza drone pe care ar fi trebuit să le combată rapid, eficient și mult mai aproape de graniță”, a transmis AUR.