Americanii grei de cap

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre americani, cât de grei de cap sunt ei comparativ cu noi, molotovenii. Cel mai recent și mai convingător exemplu este Ambasadorul James Pettit. L-a invitat Dodon la el și i-a spus: „Dle Ambasador, dragă James, din păcate, eu nu pot promulga afacerea cu vânzarea terenului și ce mai rămas din Stadionul Republican pentru Ambasada SUA, dar – fii atent! – eu sunt disponibil să efectuez o vizită oficială sau de lucru în capitala SUA, Washington”.

Ambasadorul s-o fi gândit că Dodon aiurește ca de obicei, că se contrazice, căci la americani „no deal” înseamnă „no deal”, la revedere și un praj verde, dacă nu semnezi afacerea, la ce să te mai invităm la Washington? Ne crezi sadomazochiști? Pe când în realitate Dodon era cât se poate de coerent, dacă nu dorea să semneze, nu-l invita pe Pettit la el. Mesajul prezidențial îl poate pricepe orice elev, din cea mai îndepărtată școală patriotică, statalistă: dragă James, azi eu nu semnez acest document, dar voi semna a doua zi, când vei veni cu o scrisoare în dinți de la Trump, precum că, împreună cu Melania, mă așteaptă cu nerăbdare la Casa Albă, pe mine cu Galia, șefa fundației „din suflet”.

Și fiindcă a doua zi Pettit nu s-a arătat, Dodon a semnat refuzul categoric de a vinde terenul americanilor. E foarte simplu!

Acum stau și mă gândesc cum de au ajuns americanii pe lună și, în general, cum au de gând să comunice cu extratereștrii, dacă nici măcar nu pot descifra ce vorbește Dodon?

Al vostru cromoziom, ucuist, Ion Buraga