Alegerile anticipate ca act sexual

Trustia, elegii politikoase

Patriarhul politicii moldave Oazu Nantoi i-a îndemnat pe membrii și simpatizanții PAS să nu încetinească, ci să împingă mai cu sârg republicuța spre alegeri parlamentare anticipate. „Și actul sexual, și schimbarea (președinților), trebuie duse până la capăt (până la dizolvarea Parlamentului). … Alegerile parlamentare anticipate este calea cea mai directă spre depășirea tuturor crizelor la pachet!”, a promis el operativ.

Ceea ce ar însemna că acum suntem la jumătate de proces sau de act sexual, dacă e să ne exprimăm în termenii nantoieni. Și atâta timp cât Parlamentul mafiot învechit nu este dizolvat, sfârșitul crizelor la pachet (orgasmul?) nu are cum să vină, iar învestirea unui guvern e similară coitusului interruptus, care e o metodă populară de contracepție, pe când scopul nostru e concepția cât mai grabnică a unui parlament proaspăt, nou-nouț.

De aceea Maia Sandu i-a dat un bobârnac trimisului cancelariei cerești pe plaiul mioritic (spre deliciul rânjitor al „coordonatorului executiv”) și l-a desemnat candidat la funcția de prim-ministru pe Igor Grosu. Chiar dacă nu iubește atât de mult „acest popor și această țară” și nu e procuror, ca Năstase, sau contabil ca Chicu sau Durleșteanu, Grosu este expert în coitusul politic, adică în provocarea alegerilor anticipate. Cu Igor Grosu, actul sexual al schimbării până la capăt va continua, iar cu Mariana Durleșteanu avea să fie întrerupt, cu toate consecințele ce decurg din coitus interruptus în politică.

Acum stau și mă gândesc că, în afară de deputații PAS, restul deputaților nu stau prea bine cu libidoul politic. Și dacă schimbarea e ca un act sexual, plăcerea schimbării ar trebui să fie reciprocă? Altfel e viol, nu-i așa?

Al vostru libidinostrum, Ion Buraga.