Viorel Burlacu: „Muzica este aerul pe care-l respir”

facebook.com

Viorel Burlacu lucrează acum la partiturile compuse de Iurie Sadovnic Orheianu și, totodată, muncește la câteva proiecte alături de maestrul Eugen Doga

DĂRUIRE // Muncește și încearcă să-ți mențină echilibrul propriu, dar și al altora. Pentru Viorel Burlacu, muzica este „mişcarea”, „trăirea” şi „aerul pe care-l respiră”

Compozitor, profesor, chitarist, interpret, orchestrator și aranjor. Scrie texte pentru cântece, dar și versuri. Este implicat în organizarea diferitelor evenimente în țară, dar și peste hotarele ei, iar dintre toate activitățile sale cel mai mult îi place să cânte: „Pentru cei ce ştiu a asculta. Pentru cei ce ştiu a se implica. Pentru cei care tind spre valoare”, așa cum ne spune Viorel Burlacu. Artistul se simte împlinit atunci când cântă în faţa lumii și ne spune că „e ca şi cum ai citi o carte”.

Proiecte în colaborare cu Eugen Doga

Viorel Burlacu este mereu prins în activități, iar actualmente scrie muzica pentru un spectacol, partiturile la câteva cântece compuse de Iurie Sadovnic Orheianu, lucrează la câteva cântece proprii, muncește alături de compozitorul Eugen Doga pentru unele proiecte, susține alţi împătimiţi ai muzicii, este alături de copiii săi, face sport și exersează zilnic la chitară.

„Continuu să mă consacru muzicii sau lumii prin muzică şi nu doar. Muzica este „mişcarea”, trăirea şi aerul pe care-l respir, dar contează enorm şi cuvântul. Dacă ai cuvânt, ştii ce e respectul, prietenia şi iubirea. Dacă ai cuvânt, gândeşti şi făptuieşti constructiv. Cuvântul cuprinde şi muzica”, menționează artistul.

„Personalităţile oferă, carieriştii rup”

Lucrează în diferite genuri de muzică și se consideră „omul cu chitara” în folk, dar, ne spune Viorel Burlacu, nu îl reprezintă doar folkul. „Iubesc mult bluesul, am şi câteva cântece în acest stil”, zice artistul, iar în opinia sa, folkul este popular peste tot.

„Concerte de folk se fac mai puţine. Folkul este mai degrabă o expresie literar-muzicală care se împlineşte doar în faţa publicului – cu implicare directă. Atmosfera nu se imprimă, pentru că se formează o comunicare de suflete care poate fi doar acolo. În ţara noastră e nevoie de o strategie de stat, o strategie de reabilitare a spiritului naţional, şi nu vorbesc în van. Valorile trebuie readuse la locul lor, şi anume – personalităţile veritabile. Personalităţile oferă, carieriştii rup”, consideră el.

Omul cu chitara și „Basarabia Folk”

Recent, a fost lansată prima ediție „Basarabia Folk”, un festival care are drept scop promovarea muzicii folk la nivel autohton. „Scopul este de a încuraja omul cu chitara. De a-i valorifica pe cei care vin. De a lansa o flacără de orientare pentru cei îndrăgostiţi de folk”, susține Viorel Burlacu.

Promotor al acestui eveniment este Iurie Sadovnic Orheianu, iar în cadrul primei ediții au cântat mai mulți artiști autohtoni. „Încercăm să dăm viaţă unui festival cu genericul „Basarabia Folk”, dar e nevoie de multă consacrare şi de susţinere. Prima ediţie a avut şi are un impact superb. Am avut parte de un public pur şi simplu încântător. Nu-mi venea să plec de acolo. Ne-au scăldat în aplauze şi flori, în zâmbete şi valuri de energie pozitivă. Pentru asta îi mulţumesc fiecărui omuleţ care a venit să ne vadă şi să ne asculte”, afirmă chitaristul, care precizează că următoarea ediție va avea loc până în vară.

Un duet cu Ion Rață

În ultimul timp, este observat în compania interpretului Ion Rață, iar pe lângă faptul că sunt colegi de scenă, Viorel Burlacu nu exclude o eventuală colaborare sau chiar un duet. „Ion Raţă este un om frumos, cumsecade, un interpret impecabil şi un suflet sincer. A venit cu asemenea propunere cu câţiva ani în urmă. Desigur, aici, eu sunt cel care frânez, din cauză că sunt aglomerat cu activităţi multidimensionale. Multe nu reuşesc să le realizez, dar va fi”, ne asigură artistul, care își dă tot sufletul pentru educația și creșterea copiilor săi.

„Copilaşii mei cresc. Spiritual şi „material”. Fac muzică, actorie, dans şi lecţia vieţii. Se roagă pentru neam. Cristian, Ştefan, Ruxanda şi Eugen învaţă şi aplică verticalitatea”, ne spune Viorel Burlacu.

Copiii care vor în spațiu

Cei patru copii ai artistului i-au spus de mai multe ori că vor să plece „în spațiu”. Pentru ei, ne spune maestrul, aceasta înseamnă cel puțin a pleca în România. Despre această plecare mai mult îi vorbește fiica sa, Ruxanda.

„Ruxanda are un suflet nobil ca şi ceilalţi copii. Mă strădui să protejez aceste suflete pentru a menţine nobleţea pe întreaga traiectorie care poartă denumirea de viaţă. „În spaţiu” este o metaforă în care copiii mei cred. Asta înseamnă cel puţin a pleca în România. Acasă. Dar vine întrebarea: „De ce Dumnezeu ne-a născut aici – în Basarabia?”. De altă parte, eu personal şi copiii mei suntem chinuiţi de apatia din jur, de neglijenţa, de atitudinea care rezultă într-un mediu intenţionat degradat cultural – începând de la vorbă, la faptă, la scară, stradă. Suntem încă umiliţi acasă la noi, atacaţi direct şi indirect, pentru că ne iubim Neamul Românesc. E ca şi cum ai fi pedepsit că îţi iubeşti firesc mama. Trebuie să iubeşti altă mamă, dar pe a ta s-o urăşti, s-o negi. Şi pe fraţi la fel. Străbunii, buneii şi părinţii au suferit enorm din cauza imperiului răului, de ce să suferim şi noi? Statul R. Moldova nu ne protejează în acest sens. Din această cauză, Ruxanda spune să mergem „în spaţiu”. Această temă e mult mai gravă decât se vede”, ne explică Viorel Burlacu.

„În casă nouă nu ne-am mutat”

Deși deține dreptul legal asupra unei locuințe cu două camere, Viorel Burlacu și familia sa încă nu s-au mutat în casă nouă, dar continuă să locuiască într-o casă de câțiva metri pătrați.

„Degrabă se împlineşte un an. În Săptămâna Patimilor, 2014, primarul general de Chişinău, Dorin Chirtoacă, într-o seară pe la ora 23.00, m-a telefonat personal şi mi-a zis: „Felicitări! Dle Burlacu, am reuşit! Mâine-dimineaţă mergeţi la primărie să primiţi bonul de repartiţie, aveţi un apartament cu două camere”. Nu ştiam ce să cred. Copiii au început a ţipa de bucurie, săreau prin casă. Am luat actele. Am făcut tot ce se cerea. Primarul a dat indicaţii, dar „până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”. A trebuit să trec prin o sumedenie de situaţii penibile, prin judecăţi. Actualmente, un executor judecătoresc de stat trebuie să ducă procedura la capăt, adică să facă posibil, legal, să intrăm în apartamentul care ne aparţine, pentru care am plătit şi datoriile istorice. Se lungeşte treaba, apare permanent expresia: „aşa e procedura”. De aici vine cealaltă expresie: „vai de statul ăsta”. De locuinţă am nevoie azi, când nu încap cu familia unde stau, mâine vom fi bătrâni şi nu ştiu de vom fi în stare să achităm facturile pentru o prăpădită garsonieră de 14 metri pătraţi. Aşa că, în casă nouă nu ne-am mutat”, își spune păsul artistul.