Giganții AI pompează miliarde în centrale pe gaze pentru centrele de date, dar joacă un pariu riscant pe o resursă finită

Cine nu se lasa prins, macar o data, de un val bun de FOMO? De la epoca dot-com la Web 2.0, de la realitate virtuală la blockchain, industria tech a trecut prin numeroase momente în care a fost prea speriată să nu rateze următorul mare trend.

Acum, „bula AI” este, în mod clar, cea mai mare dintre toate. Iar primul ei „copil” – goana de a securiza puterea electrică pentru centrele de date – generează deja un nou val: o cursă furibundă pentru asigurarea rezervelor de gaze naturale și a echipamentelor necesare producerii de energie. Dacă FOMO-urile ar putea avea urmași, atunci bula AI a ajuns deja la stadiul de „nepoți”.

Microsoft a anunțat marți că lucrează împreună cu Chevron și Engine No. 1 la construcția unei centrale pe gaze naturale în vestul Texasului, care ar putea ajunge să producă 5 gigawați de electricitate. În această săptămână, Google a confirmat că lucrează cu Crusoe la dezvoltarea unei centrale pe gaze naturale de 933 MW în nordul Texasului. Iar săptămâna trecută, Meta a anunțat că va adăuga încă șapte centrale pe gaze naturale la centrul său de date Hyperion din Louisiana, ridicând capacitatea totală a amplasamentului la 7,46 GW – suficient, teoretic, pentru a alimenta întreg statul Dakota de Sud.

Mai lipsește cineva din această listă?

Noile investiții se concentrează în sudul Statelor Unite, o regiune care găzduiește unele dintre cele mai importante zăcăminte de gaze naturale din lume. Recent, Serviciul Geologic al SUA a estimat că într-o singură zonă există destule rezerve pentru a acoperi consumul energetic al întregii țări timp de aproximativ zece luni. Aproape fiecare operator de centru de date pare să vrea o felie din acest potențial.

Goana după gaze naturale a generat însă o penurie de turbine pentru centrale, iar, potrivit firmei de consultanță Wood Mackenzie, prețurile acestor echipamente ar urma să fie cu până la 195% mai mari la sfârșitul acestui an față de nivelul din 2019. Turbinele reprezintă între 20% și 30% din costul total al unei centrale. Mai mult, companiile nu vor putea lansa comenzi noi până în 2028, iar livrarea turbinelor durează deja aproximativ șase ani, subliniază analiștii.

Asta arată că marile companii tech pariază pe faptul că febra AI nu se va încheia prea curând. Ele presupun că inteligența artificială va continua să ceară cantități exponențiale de energie și că producția de electricitate pe bază de gaze naturale va fi indispensabilă pentru succesul în era AI.

Este posibil însă ca tocmai această a treia presupunere să se dovedească greșită, iar unele firme să ajungă să regrete alegerea.

Deși rezervele de gaze naturale din Statele Unite sunt considerabile, iar costurile de transport fac ca țara să fie relativ izolată de turbulențele din Orientul Mijlociu, ele nu sunt nelimitate. În plus, creșterea producției în cele trei mari regiuni care furnizează aproximativ trei sferturi din gazele de șist americane a încetinit semnificativ în ultima perioadă.

Nu este deloc clar cât de bine sunt protejate companiile tech de eventuale fluctuații de preț, din moment ce niciuna nu a publicat termeni detaliați ai contractelor încheiate. Foarte mult va depinde de cât de „fix” sau flexibil este prețul inclus în aceste acorduri.

Chiar și în scenariul în care tarifele sunt blocate cât se poate de strict, marile companii tot s-ar putea confrunta cu efecte indirecte și cu presiuni publice.

Din moment ce gazele naturale generează aproximativ 40% din electricitatea produsă în Statele Unite, conform datelor Administrației pentru Informații Energetice, este firesc ca prețul energiei electrice să fie strâns legat de cel al gazelor. Pentru o vreme, giganții tech ar putea spune că se feresc de aceste probleme construindu-și centrale „în spatele contorului” – fără să se mai conecteze la rețeaua publică și cuplând centralele direct la centrele lor de date. Totuși, gazele naturale nu sunt o resursă infinită, iar dacă ambițiile lor de extindere vor crește prea mult, chiar și astfel de proiecte „off-grid” pot împinge în sus prețul energiei pentru toată lumea. Și știm din experiență cum se poate termina un asemenea scenariu.

Nemulțumirile nu vor veni doar din partea consumatorilor casnici. Alte industrii, dintre care unele depind mult mai puternic de gaze naturale și nu pot trece ușor la surse regenerabile, ar putea reacționa dur la faptul că centrele de date acaparează o parte tot mai mare din această resursă. Să alimentezi cu vânt, soare și baterii un centru de date este fezabil. În schimb, să operezi în aceleași condiții o uzină petrochimică este, deocamdată, mult mai dificil.

La toate acestea se adaugă factorul meteo. O singură iarnă foarte rece poate schimba radical calculele, prin creșterea bruscă a cererii din partea gospodăriilor. Puțurile pot îngheța și pot reduce brusc oferta, așa cum s-a întâmplat în Texas în 2021. Iar atunci când gazul devine insuficient, furnizorii se vor confrunta cu o alegere dură: să mențină în funcțiune centrele de date pentru AI sau să lase oamenii să-și încălzească locuințele?

Prin faptul că își asigură direct rezerve de gaze naturale și se mută în spatele contorului, companiile tech pot susține că „își aduc propria energie” și că nu pun presiune pe rețeaua electrică. În realitate însă, ele mută consumul de pe o infrastructură pe alta: de la rețeaua de electricitate la rețeaua de gaze. Goana după AI arată cât de dependentă rămâne lumea digitală de limitele fizice ale resurselor. În aceste condiții, întrebarea este dacă are sens ca ele să mizeze masiv pe o resursă finită. În timp, este posibil ca unele companii să realizeze că au cedat prea ușor în fața FOMO-ului tehnologic.