VIDEO, ANTInostalgia // Vlad Druc: „La 1 mai, trebuia să fim cu placate și strigam: Libertate Angelei Davis, lui Manolis Glezos, Libertate Lumumba! Directorul se uita și noi: Ura! Ura! Ura!”; Grigore Vieru: „Ne-au furat totul, ne-au rămas visele”

CONSTATARE // Cu steluță de octombrel și cravată de pionier, regimul sovietic forma copilul la școală și îl „infiltra ca un agent” în familie pentru a „educa” generațiile mai în vârstă. Ne-a salvat ca națiune proverbiala „veșnicie”, care „s-a născut la sat”, spun intelectualii

Copilul sovietic din RSS Moldovenească era nevoit să trăiască, de cele mai dese ori, în două dimensiuni paralele – cea de acasă unde se vorbea românește, se spuneau rugăciuni sau se mergea pe ascuns la biserică și se ciocneau ouă roșii de Paște versus cea de la școală, unde se puneau bazele omului sovietic ce respingea aceste valori.

Noul episod din seria „ANTInostalgia”, semnată de Studioul „TeleFilm Chișinău” al Companiei „Teleradio Moldova”, pus pe post duminică, 21 mai, la „Moldova 1”, intervievează mai multe personalități despre copilăria pe care au avut-o în timpurile sovietice și prezintă imagini de arhivă care ilustrează „lagărul” ce „croia” copiii sovietici „pe toți la fel”, transformându-i, de fapt, într-o piuliță a sistemului totalitar.



Citiți VIDEO, „ANTInostalgia” // Colhozurile create de sovietici pe cadavre, după foamete, „au egalat în sărăcie” populația URSS, iar propaganda sfida telespectatorii: „Țăranul Robu(!) este stăpân pe soarta lui”

Jurământul

„Eu, tânărul pionier al Uniunii Sovietice, în fața tovarășilor mei, jur solemn să trăiesc, să învăț și să lucrez așa cum ne-a învățat marele Lenin, cum ne învață Partidul Comunist. Tineri leniniști, în lupta pentru misiunea Partidului Comunist, fiți pregătiți!”, ne amintește jurământul unui pionier „ANTInostalgia. Copilăria în RSSM”. Când era rostit, ceilalți copii, care erau neapărat încolonați, ridicau imediat mâna dreaptă la boneta roșie și răspundeau: „Întotdeauna gata!”.

Cineastul Vlad Druc își amintește cum, fiind la școală, trebuia să frământe glodul Puciumbăuților săi din raionul Edineț și să strige la paradă niște nume pe care nu întotdeauna le știa.

„Dacă ploua la 1 mai… dar noi trebuia să fim cu placate, îmbrăcați bine și să strigăm: Ura! Ura! Ura!. Libertate Angelei Davis (activistă comunistă americană – n.r.). Libertate lui Manolis Glezos (comunist grec – n.r.)! Alții nici nu știau cine-i acest Manolis Glezos… Sau Libertate Lumumba!, era în Africa mișcarea de eliberare națională. Directorul se uita și noi: Ura! Ura! Ura! și ne împiedicam în glodul acela…”, își rememorează Vlad Druc copilăria.

Petru Costin, fondatorul Muzeului Serviciului Vamal în care regăsim și o sală dedicată simbolurilor sovietice, amintește că regimul se străduia „să facă din Lenin Isus Hristos”, de aceea fiecare instituție, întreprindere avea obligatoriu un bust al acestuia în așa-numitele „camere roșii”. Petru Costin și-a amintit, la „ANTInostalgia”, că elevul sovietic avea diferite constrângeri. Bunăoară dânsul, care era stângaci, a fost obligat să scrie cu mâna dreaptă și nu l-au primit nici la școala de muzică, pentru că „ba aveai degetele prea subțiri, ba prea groase”, atunci când mergea de Paște la biserică, profesorul stătea la ușă și nota numele, amenințând copiii că nu vor fi „primiți în comsomol” etc.

CITIȚI VIDEO // „ANTInostalgia”: Rezistența națională, VICTORIE în fața regimului sovietic, de multe ori cu prețul vieților omenești. Scrisori anonime la Moscova și tineri executați pentru arborarea tricolorului românesc în Basarabia

Nu mulți copii, însă, aveau privilegiul să meargă la biserici, în majoritatea localităților acestea fiind închise și transformate în depozite de chimicale, grajduri sau lăsate în paragină. Oamenii credincioși nu puteau să idolatrizeze partidul și liderii săi, de aceea reprezentau un pericol pentru regim.

Pe acest fundal, ei erau impuși să proslăvească de mici partidul, inclusiv prin poezii patetice:

„Casa Albă ne amenință cu moartea

Să nu existe în lume zâmbete de copii,

Eu nu îmi doresc nicio bombă atomică,

Păcii și fericirii copiilor o să-mi dedic viața”, este o mostră de poezie recitată de un copil sovietic în limba rusă, pe care echipa „TeleFilm Chișinău” a găsit-o în arhivă.



Familia

Scriitorul Iulian Filip constată că sistemul sovietic nu și-a atins scopul până la capăt, dar a reușit să ne deruteze: „Nici sovietici până la capăt, dar nici români cum ar fi trebuit”. Iar Nadia Cristea, directoarea Liceului teoretic „Pro Succes” din Chișinău, s-a arătat convinsă, în cadrul dezbaterilor moderate de Mircea Surdu, că foarte mult a contat atunci și contează în egală măsură și astăzi familia, unde se pune „baza educației”.

„De ce societatea moldovenească nu a fost sovietizată și nu ne-am pierdut identitatea pe deplin? Pentru că eram o societate rurală și tradițiile, identitatea, cultura națională au fost păstrate în mediul rural, au fost conservate. (…) Statul a tins să-l infiltreze pe copil, pe care-l forma la școală, în familie ca un agent, dacă vreți, pentru că, prin copil, să educe generațiile mai în vârstă (sindromul Pavlic Morozov). Acest lucru s-a întâmplat în RASSM în perioada interbelică, dar în RSSM – în primele decenii postbelice”, a explicat Adrian Dolghi, director adjunct al Institutului Patrimoniului Cultural.

Încă o explicație a faptului că tocmai acei copii crescuți de regimul sovietic au știut să-și revendice dreptul la limba română și la identitatea națională la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut ar fi și „Albinuța” lui Grigore Vieru, care „a educat generații în spiritul valorilor naționale”, este convins astăzi Călin Vieru, fiul regretatului poet.

CITIȚI și VIDEO // „ANTInostalgia. Propaganda în film”: „Când era după un congres, trebuia numaidecât să arăți vreo două zile ce-a vorbit Brejnev. Câteodată, filmul acesta documentar era mai lung decât cel artistic și strigau din sală: Hai, măi, lasă-l odată!”

Mama și sufletul

„Grigore Vieru a schimbat paradigma fundamentală care spunea că partidul și Lenin sunt patria mea. A venit Vieru și a spus că mama este patria mea”, spune Călin Vieru, într-un documentar intercalat în episodul „ANTInostalgia. Copilăria în RSSM”.

Pe lângă experiența sa de octombrel, pionier și comsomolist, când „dacă venea cineva cu o gumă la școală, o mesteca toată lumea rând pe rând, din gură în gură, cel puțin băieții”, Călin Vieru amintește și câteva cazuri de cenzură cu care s-a confruntat tatăl său, inclusiv în cazul celebrei poezii „Fuga, fuga”, transformată într-o piesă memorabilă de către Ion Aldea-Teodorovici: „Nu a văzut lumina zilei, fiindcă ochiul vigilent al cenzorului descoperă, atenție, un cuvânt românesc - pruncie”.

Poezia a stat mult „pe raft”, timp în care erau depuse eforturi ca Grigore Vieru să schimbe „pruncia” cu „copilăria”, fapt pe care acesta nu l-a acceptat niciodată.

În același episod al „ANTInostalgia” îl revedem pe Grigore Vieru, care a exprimat poate cel mai bine ce-a făcut regimul sovietic cu noi, cei din stânga Prutului: „Din Basarabia s-a furat aproape tot. În Basarabia s-a ucis aproape totul. Ne-au rămas numai visele. Dacă grâușorul n-a rodit anul acesta, el va rodi la anul, or ceea ce ni s-a luat nouă, celor din Basarabia, nu rodește ca grâul, peste un an. Ni s-a luat grafia latină, ni s-a luat istoria, ni s-a ucis credința, doina, adică ni s-a ucis totul, ni s-a luat sufletul. Toate astea nu rodesc la loc peste un an, ca grâușorul”.

Proiectul „ANTInostalgia” al Studioului „TeleFilm Chișinău” va prezenta în total publicului 18 emisiuni cu filme documentare și dezbateri care vor aminti ce a însemnat perioada sovietică pentru cetățenii actualei R. Moldova.