Victor Chirilă // Opriți-l pe șahmatist acum, la toamnă va fi târziu

Cine va fi următorul președinte al celei mai sărace țări din Europa, Maia Sandu sau Dodon? Este întrebarea anului 2020, la care puțini au un răspuns cert.

Cele mai recente sondaje îl plasează pe Dodon în „pole position”, adică este candidatul cu cele mai bune șanse. Însă, știm bine, sondajele la noi sunt, adesea, extrem de imprevizibile și înșelătoare. Unii formatori de opinie consideră că, teoretic, Maia Sandu are șanse reale să-l învingă pe șahmatist în turul doi, desigur, dacă acesta ar avea loc. La rândul lor, analiștii „echidistanți” sunt de părere că atât Maia Sandu, cât și Dodon au șanse egale, cum se spune pe la noi, fifty fifty (50/50).

În realitate, în mult chinuita noastră țărișoară, cel mai adesea practica bate gramatica. Or, realitățile curente nu sunt deloc încurajatoare pentru partidele proeuropene măcinate de discordii, ură, neîncredere, invidie și amatorism.

Chiar dacă, potrivit recentelor sondaje, majoritatea electoratului se declară proeuropeană, acest electorat nu mai este unit și motivat așa cum a fost în toamna lui 2016. Acest electorat proeuropean eterogen e dezbinat între unioniști și stataliști, între români și moldoveni; o bună parte a acestui electorat nu mai vede mare diferență între europenismul unor proeuropeni și europenismul echidistant afișat de Dodon și socialiștii săi; acest electorat este extrem de dezamăgit de întreaga clasă politică, pe care o consideră o apă și un pământ; acest electorat este consternat că, deși Plahotniuc a fost debarcat, sistemul oligarhic a rămas intact și se consolidează din nou...

Or, practica ne demonstrează că cine controlează sistemul are cele mai mari șanse să câștige alegerile. Anume așa s-a întâmplat în toamna lui 2016 și acest lucru ar putea să de repete în toamna lui 2020, dacă, bineînțeles, proeuropenii de toate culorile nu se vor trezi, cât de curând, la realitate.

Iar realitățile nu inspiră optimism deloc. Dodon, asistat de socialiștii săi, Moscova și Partidul Demicrat, are la cheremul său cea mai performantă mașinărie electorală din istoria R. Moldova, compusă din monopolul mediatic, dominatia autorităților centrale și locale, controlul asupra justiției, instituțiilor de forță, mediului de afaceri și nu, în ultimul rând, asistenta substanțială financiară și propagandistică rusă. Și, desigur, „alegătorii patrioți” din Transnistria vor veni din nou în număr necesar pentru a-l realege pe „unsul celei de-a treia Rome”.

Veți spune, poate, că diaspora proeuropeană și UE ne vor salva. Să nu fim naivi, Dodon și sistemul vor avea grijă de diasporă, așa cum au avut grijă în 2016. Iar, cât privește UE, guvernarea socialist-democrată are suficienți simpatizanți la Bruxelles și în unele capitale europene pentru a evita blocarea asistenței europene. Prin urmare, mai mult decât probabil, UE va continua cooperarea în termeni „as usual” cu Guvernul Chicu, dacă acesta va „demonstra” (simula) atașament față de Acordul de asociere, reforme și respect față de valorile și principiile democrației și statului de drept. Dacă aveți dubii, întrebați-l pe dl Olivér Várhelyi, comisarul UE pentru Extindere și Politica de Vecinătate.

Veți întreba, poate, care e soluția ieșirii din acest impas? Soluția e una: revenirea proeuropenilor la guvernare, nu la toamnă, ci cât mai curând posibil. Electoratul proeuropean așteaptă fapte reale, nu promisiuni. Anume faptele reale vor face diferența necesară la toamnă și nicidecum promisiunile. Sper mult să greșesc, însă la toamnă sistemul oligarhic va fi practic de neînvins, dacă nu este zdruncinat acum.