Speranța Crinei

BĂTĂILE INIMII // O familie tânără trăiește zi de zi cu speranța că nu va mai trece prin durerea sfâșietoare suportată atunci când primul copil a fost primit în brațele cerului din cauza unei malformații la inimă

Căsuțe mici, drumuri șerpuitoare și oameni binevoitori te întâmpină în satul Mirești din raionul Hâncești. Totuși, la celălalt capăt al localității, o fetiță cu nume de floare, Crina, de doar un an și jumătate, cu părul blond și ochii de un albastru uimitor, luptă pentru viață. Căsuța bătrânească în care locuiesc soții Carolina Chircu și Igor Balan, părinții Crinei, se află într-un loc mai retras, cu drumuri care devin impracticabile pe timp de iarnă. Pe pragul casei, ca într-un tablou renascentist, doi copii blonzi se joacă fără să atragă atenția la ce se petrece în jurul lor. Crina este cea care ne observă prima și ne caută cu ochii desprinși parcă din bolta cerească, iar chipul i se iluminează imediat. Mama lui Marius și a Crinei ne conduce în cămăruța de puțin peste 20 de metri pătrați unde locuiesc toți cei patru membri ai familiei. Aici, între pereții dați cu var, găsești doar mobilă și un televizor vechi, însă aranjate cu multă acuratețe.

Amintirea durerii

Carolina se așază pe patul sărăcăcios și parcă nu își găsește locul. Cu mâinile împreunate frământă cele mai triste amintiri și vocea i se schimbă brusc când începe să vorbească despre ceea ce ține ascuns undeva în adâncul inimii. „Primul copil a fost diagnosticat cu o malformație congenitală la inimioară. I-au făcut prima operație la cinci luni când i s-a implantat un tub, aceasta fiind unica modalitate de a-l salva, și am sperat că îl vom avea mereu alături. Nici nu ne imaginam viața fără el. Într-o zi nefastă, însă, s-a simțit rău. N-o să uit niciodată, spălam rufe și am lăsat totul baltă alergând cu el în brațe pe drumuri. Nu aveam răbdare să ajung la spitalul din Hâncești, însă în loc să i se facă a doua operație, a fost transferat în secția de reanimare unde s-a și stins”, se oprește din povestit femeia cu ochii în gol și parcă nu își mai poate aduna gândurile.

„Nu am vrut să nu lupt pentru viața ei”

Pentru Carolina și Igor venirea pe lume a lui Marius a fost ca o rază de lumină în întunericul lăsat de tragedia prin care trecuseră. „Este sănătos și credeam că Dumnezeu s-a întors definitiv cu fața la noi atunci când am aflat că sunt însărcinată cu Crina. Prima ultrasonografie am făcut-o la cinci luni când a fost depistat faptul că pruncul suferea de aceeași malformație la inimă, iar medicii mă convingeau că cel mai bine e să fac întrerupere de sarcină. În pofida durerii prin care am trecut cu primul copil, eu nu am vrut să nu lupt pentru viața acestui îngeraș. Mi-am dorit mult să am o fetiță și deja îi simțeam mișcările în burtă”, schițează un zâmbet trist Carolina, iar lacrimile îi curg șiroaie.

Fetița a suportat prima operație la cinci luni când, de asemenea, i s-a introdus un tub în inimă, care trebuie schimbat printr-o nouă intervenție chirurgicală până la doi ani. Crina este examinată de medici o dată la trei luni, iar pentru a vedea când este necesară a doua operație i se va face o ultrasonografie pe 8 mai. „Operațiile sunt gratuite, dar știți cum e la noi. Oricum, este nevoie permanent de bani. Medicii ne asigură că a doua operație se efectuează mai ușor decât prima, însă de asta eram convinși și în cazul primului copil. Domnul e mare! Sperăm să trecem peste a doua operație cu bine și să nu mai știm de acest chin. Nu există nimic mai dureros decât să înmormântezi propriul copil”, mai spune Carolina Chircu.

Copii crescuți la lumina candelei

Tragedia prin care trece tânăra familie este înconjurată de sărăcia care devine tot mai apăsătoare. Igor Balan și-a încercat norocul la muncă în Rusia, însă a văzut că soției îi este practic imposibil să se descurce cu Marius, care nu are încă cinci ani și fetița care are nevoie de supraveghere permanentă. S-a întors acasă, dar singura modalitate de a-și vedea familia asigurată cu minimumul necesar este cea de a munci ca zilier și este plătit cu 100-120 de lei. Un venit suplimentar vine din indemnizația lunară de 300 de lei pentru Crina la care s-au mai adăugat o sută de lei pentru gradul I de invaliditate care i-a fost acordat fetiței. Trăiesc în casa mamei și, deși nu sunt declarați proprietari cu acte în regulă, spun că sunt fericiți că au un acoperiș deasupra capului și se pot hrăni de pe lotul mic de pământ pe care îl dețin. De o jumătate de an au electricitate, după ce timp de opt ani și-au crescut copiii la lumina candelei. „Poate că aș fi făcut mult mai multe, dar tot ce contează acum pentru mine este ca fetița noastră să fie salvată. Nu mă pot duce de lângă familia mea ca să adun mai multe venituri și nici cu gândul nu pot fi în altă parte”, spune tatăl fetiței cu nume de floare.

Cu speranțe la Dumnezeu

Veniturile mici abia de le ajung să cumpere mâncare, ceva hăinuțe și jucării pentru copii, dar spun că și datoriile parcă nu mai au capăt. Tânăra familie își pune speranța în ajutorul oamenilor de bună-credință, dar spune că tot ce își dorește este ca să se roage cât mai mult pentru Crina. „În fiecare dimineață, Marius aleargă la pătuțul Crinuței și îi strânge mânuța, iar apoi apleacă urechea la inimă și zâmbește. După care, mult timp îi ține strâns mânuța. Nu vreau nici să îmi închipui că Marius ar putea să vadă într-o zi pătuțul gol”, încheie mama fetiței, cu ochii plini de lacrimi ridicați spre icoană.

Cei care doresc să ajute această familie pentru a trece mai ușor peste durerea aceasta sunt rugați să sune la următoarele numere de telefon:

Carolina Chircu (+373) 068926217;

Igor Balan (+373) 069173067.