Salvatorii de suflețele

Mărinimie // Are trei copii și nepoți, dar a mai luat în grijă un copil străin și urmează să mai ia încă unul

Unde se hrănește unul, se va găsi o bucățică de pâine și pentru celălalt, iar unde mănâncă ceilalți, se va mai găsi un loc și pentru altul. Este mottoul după care se conduce familia Diaconu din satul Hârcești, raionul Ungheni.

Casa părintelui Vasile și a preotesei Vera va deveni în curând neîncăpătoare. Pe lângă cei trei copii biologici, cei doi soți au decis să-și „facă o pomană” și să mai ia în îngrijire un copil, iar săptămâna viitoare urmează să mai ia unul și vor avea deja trei băieți și o fată. Cea mai mare fată este căsătorită și a plecat la casa ei, tot în acest sat.

Viață după alte reguli

I-am găsit trebăluind prin gospodărie. „E toamnă și taaare mult de lucru este la sat. Ne bucurăm de timpul frumos și vrem să le reușim pe toate până dă înghețul”, ne spune preoteasa Vera.

În gospodăria familiei Diaconu totul este aranjat la locul lui. Sub prispa casei stau câteva panere cu mere și pere, adunate de pe copacii altoiți de gospodarul casei, iar o cărărușă din țoale, așternute pe prag, te duce în casă

„Poftiți, intrați în casă! Vă rog. Aici e cald și bine”, ne convinge preoteasa să intrăm în casă. Aici, mirosul de sarmale, care forfoteau pe plită, aștepta gurițele flămânde care se întorceau de la școală.

„Le-am făcut niște sărmăluțe. Este miercuri și sunt de post. Chiar dacă le fac în această zi și bucate înfruptate, nu prea mănâncă. Noi cu preotul ținem post miercurea și vinerea”, ne spune preoteasa.

Mamă și pentru copii străini

Apare în odaie și Ionel. Tocmai se întorsese de la școală. „Uite și băiatul nostru”, zâmbește preoteasa. Este Ionuț, elev în clasa a VI-a la școala din sat, și căruia de aproape jumătate de an preoteasa Vera și părintele Vasile îi țin locul de mamă și tată. A trăit până atunci într-o altă localitate, dar așa i-a fost soarta că nu a avut parte de o familie fericită, nu se știe cine este tatăl, iar mama a fost decăzută din drepturile părintești.

Dacă nu era familia Diaconu, Ionel era să ajungă la internat. „Mă gândeam demult să iau un copil sărman în îngrijire, dar uite că Domnul așa a vrut să mi-l aducă pe Ionel. Am simțit această necesitate, după ce mi-a murit unul dintre copii. Avea șase ani când a fost implicat într-un accident, aici în sat, și a murit. Eram însărcinată cu băiatul”, își amintește cu durere în suflet doamna Vera.

A născut băiatul, după care o fetiță, iar acum a ajuns vremea să-și îndeplinească visul. „Dacă poți face o pomană, de că să nu o faci? Unde mănâncă unul, se hrănește și altul. A da hrană și haine unul copil, a-l spăla și a-l îmbrăca încă nu înseamnă totul. În primul rând, trebuie să poți să-i dăruiești afecțiune – dragostea de care are el nevoie cel mai mult. Însă, odată asumată această răspundere, nu mai faci diferență. Te ocupi și iubești în mod egal fiecare copil, fie că este biologic sau străin”, ne spune preoteasa Vera, în timp ce este ținută de braț de către fetița ei mai mică, elevă în clasa a V-a.

Armonie în familie

În camera de alături stă Costel, mijlociul familiei. Se împacă de minune cu fratele „străin” și chiar îi dă povețe cum este mai bine să se comporte cel mic într-un caz sau altul.

„Ionel este un pic problematic. Deși are 12 ani, abia acum învață să scrie și să citească. Tabla înmulțirii o știe doar cu cifra doi. Pe lângă toate, este și cu CES (copil cu Cerințe Educative Speciale – n.r.). Învățăm încetișor și îi acordăm toată atenția cuvenită ca să creștem om din el. Chiar dacă face vreo boroboață, nu putem să ne supărăm pe el, pentru că nu știe cum e bine să facă. Nu a primit educația necesară în familie, a văzut până acum mai mult rău decât bine. Până acum, voia mergea la școală, nu voia – nu mergea. Nimeni nu-l căuta ce face. La noi aici sunt alte reguli și îi este mai complicat, dar ne descurcăm”, ne spune zâmbind gospodina casei.

„Azi chiar stătea cu câțiva băieți în grădina școlii și precis că se gândea să fugă de la lecții, dar când m-a observat pe mine, repede s-a îndreptat spre școală și a mers la lecții”, sare cu vorba mezina familiei.

Așezat pe un scaun lângă cuptor, Ionel zâmbește șiret.

O plăcere sufletească să faci un bine

Chiar dacă îi este greu, nu regretă pentru nicio clipă acest pas. Mai mult decât atât, mezina familiei o tot roagă să mai ia în grijă și o fetiță, să mai aibă o surioară.

„Să fim sănătoși și vom lua. Dacă vom avea posibilitate, de ce să nu facem un lucru mare pentru un copil? Până la urmă este și o plăcere, o satisfacție sufletească enormă când vezi succesul, rodul muncii depuse, să vezi cum acest copil e altul parcă decât a fost până a ajunge în familia ta. Iar acest lucru nu se poate răscumpăra cu niciun salariu”, susține preoteasa.

„Avem două case în gospodărie. Acum reparăm soba și, dacă vor dori, vor trece în casa cealaltă să aibă mai mult loc. I-am spus lui Ionel că, dacă va fi cuminte, va învăța bine și ne va asculta povețile, va rămâne la noi pentru tot restul vieții. Asta așa, ca să-l responsabilizez, dar cu siguranță că nu-l mai dau deja. M-am atașat prea mult de el”, zâmbește doamna Vera.

O meserie despre care puţini moldoveni cunosc

Din anul 2000, în R. Moldova este dezvoltat şi implementat Serviciul de asistenţă parentală profesionistă (APP) – un serviciu de tip familial, care oferă copiilor lipsiţi de grija părinţilor şansa de a creşte într-o familie sigură şi grijulie. Pe parcursul acestei perioade, numărul de asistenţi parentali profesionişti a atins cifra de 370 de persoane, care au luat în plasament peste 500 de copii.

Poate deveni asistent parental profesionist orice persoană, indiferent dacă este sau nu căsătorită, are casă, locuieşte la bloc sau închiriază, are un serviciu sau nu este angajată în câmpul muncii. Important este să-i placă copiii şi să poată comunica eficient cu ei, să ştie a-i ajuta să depăşească perioadele dificile din viaţă.

Pentru munca lor, asistenţii parentali profesionişti sunt salarizaţi şi beneficiază de carnet de muncă, având posibilitatea de cumulare a stagiului de lucru şi tot pachetul social asigurat. Fiecare copil beneficiază de alocaţie unică la plasament, o alocaţie anuală şi alocaţii lunare de întreţinere, precum şi de o alocaţie unică la împlinirea vârstei de 18 ani.