Patru suflete și o mie de lei

Sărăcie // În timp ce deputații se plâng că abia de „supraviețuiesc” cu miile de lei pe care le ridică lunar, o mamă din Bălți își crește singură trei copii cu o mie de lei și a ajuns la limita puterilor

Ionel, Ilinca și Vlăduț sunt cei care îi fac zilele mai frumoase și încearcă să uite de grijile pe care le are. În vârstă de șase, patru și, respectiv, doi ani, micuții prea puțin își dau seama de ce ochii mamei nu mai contenesc să lăcrimeze.

Maria Ierhan din municipiul Bălți are 25 de ani, dar viața de până acum a pus-o la mari încercări. Îi mulțumește Domnului că îi sunt sănătoși copiii și se roagă și mai departe să fie toți bine și, cel mai important, împreună.

Divorțată, cu trei copii de mână

A rămas să-și crească de una singură cei trei copilași după ce a divorțat de soț. Nu vrea să-și amintească de el. Subiect tabu, zice Maria.

Și-a asumat și rolul de mamă, și cel de tată, iar acum știe că are de crescut acești copilași și face tot ce-i stă în puteri ca să nu ducă lipsă de nimic și „să fie în rând cu toți copiii”.

Plânge ori de câte ori este întrebată despre copii și cine o ajută ca „să-i ridice”. „600 de lei, atât mi-a dat soțul în decurs de un an de zile. În rest, am trăit doar cu 400 de lei, ajutor pentru îngrijirea copilului. Uite așa m-am descurcat, dar nu am stat cu mâna întinsă să cerșesc în stradă și nici nu am furat de la nimeni niciun bănuț”, suspină femeia.

Fără un loc de trai

Grijile femeii se măresc, pentru că locuința în care stă nu este a ei, iar peste puțin timp ar trebui să o elibereze. Unde să se ducă? Nu știe nici ea.

„Acum locuiesc în apartamentul fratelui care este la muncă în Federația Rusă. S-a însurat și trebuie să vină acasă, iar eu va trebui să-mi caut altă gazdă. Unde să mă duc, idee nu am. Nu ar fi o problemă, dacă aș avea bani, pentru că găsești apartamente în chirie, dar pe sărăcie nu le poți închiria”, suspină femeia.

Ajutor din partea părinților și fraților nu are ce aștepta.

„Părinții mei sunt divorțați încă mai de demult. Mama s-a recăsătorit, iar tatăl vitreg mai are încă două fete. Cât a fost ultimul copil mai mic, am stat un timp la ea, dar au început să apară probleme serioase în familia ei și am înțeles că trebuie să mă duc. Nu am vrut să-i fac probleme și mai mari în familie din cauza necazului meu. Temporar, mi-a oferit fratele un acoperiș deasupra capului, dar va trebui în curând să-mi caut o altă gazdă. Nu știu cum o să mă descurc, pentru că aici plătesc doar serviciile comunale. Căldura o achit doar puțin, deoarece nu-mi ajung bani. Adun bănuț cu bănuț și achit”, ne spune Maria.

Respinsă de autorități

La limita puterilor, Maria a vrut să ajungă în audiență la primarul din Bălți, Renato Usatîi, dar i s-a spus că nu poate intra la el, pentru că nu avea viză de reședință în oraș. S-a pus la evidență și aici, dar când a ajuns iar la ușa primarului, i s-a spus că „nu se mai fac liste” pentru audiență la primar.

„Și dacă m-au refuzat de două ori, nu stau să fărâm ușa. Mă gândeam că poate mă va ajuta cu ceva, dar dacă nu este posibil, caut să mă descurc cum pot. Am fost inclusă într-un program de la Asociația Obștească CCF Moldova - Copil, Comunitate, Familie, de unde am beneficiat de ajutor. Am primit mai multe colete cu hăinuțe și alte bunuri care m-au ajutat foarte mult. Știți, atunci când nu ai nimic, și un capăt de ață ți se pare că este o avere”, susține femeia.

Salariu mizer

Și pentru că o ducea destul de greu, cu doar 400 de lei lunar, bani pe care îi primea pentru îngrijirea copilului, a vrut să iasă la serviciu, dar... cu cine să lase micuțul? La grădiniță nu era primit, fiindcă era prea mic.

„Stăteam în fiecare zi și mă gândeam ce să fac și cum să mă descurc. Nu știu ce era să fac, dacă nu mă sprijineau cei de la CCF, care m-au ajutat să-mi înscriu copilul la grupa creșă de la Centrul de Plasament Temporar și Reabilitare pentru Copii din municipiul Bălți. Nu trebuie să plătesc nimic. În plus, este examinat aici și de către ortoped, pediatru, specialiști care îi veghează starea de sănătate. Tot cu ajutorul lor a fost posibil să-mi înscriu ceilalți doi copii la grădinița din apropierea centrului, asta ca să nu fiu nevoită să merg dintr-un cartier în altul. Eu locuiam într-un cartier, dar grădinița și centrul erau în altele două. Acum deja fac un drum”, zice mama celor trei micuți.

Și pentru că avea nevoie de bani, a mers la serviciu. Nu primește mult – o mie de lei, dar zice că se descurcă deja mult mai ușor decât era cu 400.

„Mă gândeam că îmi vor plăti și acei 400 de lei pentru îngrijirea copilului, dar imediat ce s-a aflat că am revenit la serviciu, pe aceia mi i-au retras. O avere pentru stat. Sunt legile statului, nu am ce face”, conchide Maria Ierhan.