Viața bate filmul // Micuța cerșetoare

Nevoi // O femeie de 34 ani din satul Talmaza, raionul Ștefan Vodă, își crește cei trei copii din cerșit și din lucrul cu ziua pe câmp

La cei trei ani și jumătate, Daniela își face bani de grădiniță într-un mod mai puțin obișnuit – la cerșit. Mama sa, Olga, nu a achitat de două luni taxa de 115 lei, iar în două zile de lucru pe străzile capitalei suma va fi adunată. Vin la Chișinău doar atunci când Daniela se îmbolnăvește, indiferent de timp și de boală.

Zâmbetul aducător de bani

„Împușc doi iepuri. Adunăm bani pentru grădiniță și, totodată, îi voi cumpăra un sirop pentru tuse. La grădiniță nu o primesc până nu se însănătoșește, iar acasă, singură, nu o pot lăsa. În restul timpului mă duc pe deal cu ziua. Că mai am încă doi copii care vor și ei mâncare”, explică femeia.

Daniela îl întâmpină pe fiecare trecător cu un zâmbet ștrengăresc. Apoi, ochii mari și albaștri coboară repede pe sacoșele acestora și, dacă zărește un măr sau un strugure, sare în sus de bucurie că în acea zi va avea cu ce se alinta. După ce o dor mușchii feței de atâta zâmbet, cotrobăiește în punga mamei, care stă alături de ea. Scoate o bucată de pâine neagră și mușcă lacom înghițind bucăți mari.

Apoi, pune în sacoșă fărâmiturile care i-au rămas și începe să alerge din urma soarelui. Părul galben, prins în două cozi, stă ascuns sub o broboadă albă proaspăt spălată. Nu înțelege ce face aici, știe doar că lumea trebuie să-i dea de-un ciupa ciups (bomboană – n.r.), iar ea să-i răsplătească cu un zâmbet. „Îmi e rușine să stau cu mâna întinsă. De multe ori îmi mai strigă câte o femeie: „Du-te și lucrează!”. Mă uit în urma lor cât sunt de gătite și de frumoase și vreau să le zic că eu nu fac asta de zile bune. Și mai vreau să le spun că, atunci când nu sunt pe străzi, sunt pe câmp, chiar dacă sunt în a cincea lună de sarcină, dar ele nu o să mă înțeleagă”, spune Olga, care nu a dorit să facă avort de frica unei superstiții: „că-l voi mânca mort pe lumea cealaltă”.

Bătaia, la putere

Între timp, Daniela se împiedică și cade jos. Cu mișcări iuți, mama sa se îndreaptă spre copilă, o ridică de jos și o lovește cu putere peste gură, zicându-i: „Tu poți să înțelegi că eu nu am bani de sodă (detergent - n.r.)? De ce pui mâinile murdare pe basma? Ieri ți-am spălat-o”. Înecându-se în lacrimi, fata se așază în pirostrii fără să-i pese de banii trecătorilor și așteaptă când supărarea îi va trece.

Olga a locuit de mică cu bunica sa. Mama femeii a murit când ea era ca și Daniela. Amintiri frumoase legate de copilărie nu are, cum nu are nici despre celelalte trepte ale vieții. „Am trăit de mică în sărăcie. Mâncam pâine cu ceapă până ni se făceau ochii cât cepele, iar din această cauză colegii ne râdeau la școală că de la noi pute a ceapă. Nu am învățat decât nouă clase. Apoi, m-am măritat, crezând că toate problemele se vor rezolva, că voi avea o familie mare și frumoasă, familie pe care eu nu am avut-o, însă nu a fost să fie. M-am despărțit și m-am recăsătorit de trei ori. Ultimul soț îmi obijduia tare copiii și l-am dat zilele trecute la poliție. Acum e la pușcărie. Nu știu ce o să se aleagă de noi când îl vor elibera, pentru că această casă în care stăm e a lui”, zice dânsa.

Scăparea, în calea politicienilor

Ceilalți copii ai Olgăi sunt la școală și la grădiniță. Nu le promite un viitor mai mare decât până la tractor. „Ca să-ți dai copiii mai departe la studii, trebuie să le dai o geantă cu mâncare și niște bănuți de buzunar, iar eu asta nu am să pot să le ofer. Dacă va termina de un tractorist și o cusătoreasă, atunci o să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Niciodată nu m-am gândit că oamenii pot să ajungă și astfel de zile”, oftează dânsa.

Femeia nu primește ajutor social, pentru că nu stă la evidență în sat. „Mă uit seara la televizor și văd câte un politician cum dă ajutoare pe la săraci și mă gândesc oare când va veni și la noi în comună ca să-i ies în cale. Mi-ar prinde bine vreo mie de lei, că acuș vine iarna și de lucru pe deal nu prea este, că deja oamenii se uită că am burtă și se tem să mă cheme”, se văicărează ea.

Asistentul social din s. Talmaza, Eugenia Bodiac, recunoaște că Olga Răilean nu primește ajutor social, dar zice că nu poate să o aducă cu forța la primărie și să-i perfecteze documentele. „Iar stă cu cerșitul? Chiar săptămâna asta am discutat cu ea și i-am spus să vină la primărie. Nu mai știu de câte ori să-i vorbesc despre acest lucru. Ea mă caută când eu sunt în concediu. Recent, am descoperit la dânsa violență în familie din partea soțului. De un an de zile tace și nu spune nimic, de frică să nu-i luăm copiii, dar dacă situația nu se va ameliora, apoi îi vom lua. E un caz dificil. Bărbatul îi stă la pușcărie, pentru că tare îi mai bătea pe toți”, explică Bodiac.

Vrea o familie sănătoasă

În pofida sărăciei, femeia i-a pregătit hainele bebelușului pe care-l așteaptă să vină pe lume în preajma sărbătorilor de iarnă. „Cu ziua când lucrezi, oamenii nu-ți dau doar bani, dar și produse alimentare. Totodată, ceream și haine pentru bebeluș. Așa că am un teanc de veșminte curate”, zice Olga, în timp ce șterge mărul căpătat de la un trecător și-l dă Danielei. „Eu nu sunt bogată, că dacă aș fi, nu aș mai sta aici, dar cred că statul ar trebui să aibă cumva grijă de cei săraci. Îmi doresc un cămin familial, în care copiii mei să aibă pe masă mâncare, să nu umble cu mine cu cerșitul, să fie îmbrăcați și să aibă jucării”, spune Olga, iar zâmbetul larg al copilei s-a mutat pe chipul ei.

În tot acest timp, o mână a femeii a stat în buzunar, iar când a înțeles că suma a ajuns la 200 de lei, a apărut și surâsul. Închide ochii pe câteva secunde, apoi o ia pe Daniela de mână și se îndreaptă spre Gară, că până seara trebuie să ajungă acasă și să-și hrănească odraslele. Alături de ea, în aceeași direcție merge o mamă cu o copilă asemănătoare Danielei, numai că în sacoșa fetiței sunt cărți, pe când în sacoșa Danielei sunt coji de banană, ambalaj de ciocolate și fărâmituri de pâine.