La 21 de ani, în clasa I

SUCCES // Ecaterina Tanasiev de 21 de ani, originară din s. Coșnița, raionul Dubăsari, va merge pentru prima dată la școală, în clasa I, în pofida vârstei și a dizabilității

Nu a mers la școală niciodată. Și-a tot privit vecinii printre gard cum se îndreptau gălăgioși spre școală cu buchețele de flori în mână și cu cele două mere în ghiozdan. Timp de 15 ani a suspinat prin ogradă că poate, poate va sta într-o bună zi în bancă și va răspunde la lecții temele pregătite cu sârg, însă nu a fost să fie. Cu toate acestea, Ecaterina și mama sa nu s-au lăsat bătute și în această vară au scris o cerere către Serviciul de Asistență Psihopedagogică (SAP) din Dubăsari ca de la 1 septembrie fata să meargă la școală.

La început, semenii nu o acceptau

Pe când avea nouă luni, a căzut pe spate de pe cuptor. De atunci, fata s-a ales cu un amalgam de boli: a pierdut aproape în totalitate vederea, convulsii, greu mișcă mâinile și tot greu se deplasează. Tamarei, mamei sale, i-a fost foarte complicat la început, fiindcă societatea a început să o ocolească din cauza fetei. Însă femeia nu a lăsat mâinile în jos nici pentru o secundă. Dimpotrivă, după tragicul accident, a luptat pentru fiecare secundă din viața copilului ei.

„Mi-era așa de dureros că fetița nu se putea juca cu ceilalți copii, deoarece o alungau de pe terenul de joacă, apucând-o de umeri și împingând-o în ogradă, iar ea îi privea ore în șir printre gard. Mi-a trebuit mult timp să le explic că ea nu e periculoasă, faptul că merge mai greu, iar mâinile le ține întoarse, asta nu înseamnă că ea o să vă muște. Și au acceptat-o, într-un sfârșit, pentru că ea nu făcea nimic rău, avea nevoie de comunicare”, povestește îndurerată femeia.

15 ani, în colivie

Ecaterina nu a frecventat nici grădinița, nici școala. A beneficiat doar un an de instruire la domiciliu, după care profesorii nu au mai venit, motivând că fata greu însușește materialul. „Insistam permanent ca fata mea să învețe, de aceea într-un an am reușit să o duc pentru câteva zile la lecții, ca să înțeleagă ce e asta școală, dar din cauza convulsiilor am fost nevoită să o iau acasă”, zice Tamara.

Copiii din mahala au crescut, părăsind terenul de joacă, unicul loc unde comunica cu semenii. Din această cauză, fata a stat închisă, ca o pasăre într-o colivie, timp de 15 ani, spune mama.

„Vecinii au plecat în clasa întâi, iar eu nu mai aveam cu cine să mă joc. Voiam și eu tare la școală, dar nu mi se permitea. Era greu să stau numai în ogradă. Unicele plimbări mi le organiza mama sau sâmbetele și duminicile ieșeam în drum la joacă”, povestește tânăra.

„Mă pregătesc să fiu școlar”

Anul trecut, Tamara Tanasiev a participat la niște seminare oferite de Asociația „Keystone Moldova”. Acolo, femeia a învățat o mulțime de lucruri și a prins la curaj, înțelegând că fiecare copil, indiferent de diagnoză și stare socială, are loc sub soare. De aceea, n-a stat mult pe gânduri și a scris o cerere la SAP Dubăsari.

„Am aflat atâtea chestii. Noi, oamenii simpli, nu știm unde să ne adresăm elementar la un specialist. Sunt multe drepturi pe care nu le cunoaștem, dar la aceste traininguri obții un bagaj de cunoștințe extrem de util. Am aflat că eu pot să-mi dau copila la școală, chiar dacă ea are 21 de ani. Și am să fac acest lucru, măcar să învețe a citi, scrie, să numere banii și să poată semna”, zice entuziasmată mama.

Ecaterina abia așteaptă ziua când va călca pragul școlii, iar stiloul va scârțâi pe foaia albă din caiet. „Mă pregătesc să fiu școlar. Știu că nu am vârsta potrivită și că s-ar putea să am probleme, dar alung aceste gânduri din cap. Oricum, nu voi sta până la amiază și voi avea un program special, dar asta nu mă împiedică să-mi realizez visul de a învăța. Mama a lipit pe frigider litere, iar eu am învățat câteva. Știu și cu ce literă începe numele meu - E”, se confesează tânăra.

Trebuie să dea singură din coate

Mama fetei a beneficiat și de serviciile „Echipei mobile” (EM). Kinetoterapeutul Tatiana Papuc conchide că, în urma vizitelor EM, Ecaterina a devenit mai liniștită, deoarece era foarte impulsivă. „Totodată, mânuțele au început să fie mai elastice, ca măcar să poată scrie, ține o furculiță. Norocul ei e mama care o susține foarte mult. Noi suntem sigure că fata de la 1 septembrie va merge la școală”, opinează Papuc.

Zilele trecute, Ecaterina a mers la o tabără de vară unde a învățat deprinderi de viață, pentru că acasă mama o alintă și mai puțin se implică în lucrurile casnice. „Ne-am săturat să stăm în casă, vrem să socializăm, de aceea acolo a fost tare bine. Toți tinerii erau ca și mine. Responsabilitățile le-am împărțit la fiecare: tu ajuți la bucătărie, tu mături, tu faci curat”, povestește tânăra care și-a făcut o mulțime de prieteni.

Dorința cea mai mare a mamei e ca Ecaterina să poată să se descurce singurică și să cunoască lucruri elementare pe care nu le poți învăța doar din cărți. „Bărbatul a decedat, mâine-poimâine și eu, iar ea cui rămâne? Cum se va descurca, dacă nu o s-o ajut să dea singură din coate? Trebuie să fie independentă”, spune femeia.