Vizite la București

Contre-jour

Coincidențele uneori sunt de bun augur. Pentru că te ajută să compari, pun în evidență diferențe esențiale între oameni, atitudini, valori, comportamente, intenții și fapte. Vizita premierului Pavel Filip la București a fost concurată, într-un fel, de întâlnirile pe care le-a avut în aceeași perioadă de timp în capitala României Maia Sandu. Șeful Guvernului majorității absolute, cu mari probleme de credibilitate, a mers să obțină bani pentru a stinge focul în Basarabia, foc pe care tot partidul din care face parte, PD, l-a aprins, iar fosta ministră a Educației – cel mai popular politician pe flancul de centru-dreapta din R. Moldova – s-a dus să-și prezinte oferta politică, proiectul la care lucrează, conferind cu politicieni importanți din România.

Prim-ministrul Filip s-a întors, mai toată lumea este de acord, cu promisiuni care îl obligă să transmită centrului de comandă de care ascultă că trebuie să pornească reformele, dacă ne dorim să primim bani de la statul român și, pe cale de consecință, dacă mai sperăm să deblocăm relația cu alți importanți parteneri ai R. Moldova. Cu alte cuvinte, tentativa de cucerire a Bucureștiului dintr-un iureș, prin șantaj sentimental, mai ales când ai un background atât de dezastruos, n-a reușit. Pe drumul de întoarcere, premierul a trebuit să își amintească un alt proverb decât cele pe care le-a rostit, surâzător, la întâlnirile cu Dacian Cioloș și Klaus Iohannis, și anume: „frate-frate, dar brânza-i pe bani”. Adică, mai pe înțelesul tuturor: te ajut, dacă vrei să te ajuți. Sau, cum ar zice niște țărani experimentați din euroregiunea Prutul-de-Jos: „more for more”.

Spre deosebire de premierul majorității absolute, Maia Sandu nu a avut nimic de disimulat, nimic de mimat la București. A avut întâlniri la Universitatea din București, unde a vorbit cu colegi profesioniști despre reformele din învățământul moldovean. A discutat de asemenea cu parlamentari, reprezentanți ai Diasporei, a întâlnit-o pe copreședinta Partidului Național Liberal, Alina Gorghiu și, inevitabil, a stat la sfat cu fostul președinte român, Traian Băsescu, despre situația din R. Moldova și despre reformele necesare pentru a o scoate din criza profundă în care se află. Traian Băsescu, cel care a comentat copios pe marginea evenimentelor de la Chișinău din aceste zile (uneori în contradictoriu, bazându-se pe elemente pasagere, cum bine s-a observat), a avut cuvinte elogioase la adresa Maiei Sandu, caracterizând-o în termeni pozitivi, distinși și sobri. E poate singurul compliment pe care l-a primit cineva dintre politicienii moldoveni din partea lui Traian Băsescu în ultimul timp.

De asemenea, Maia Sandu a oferit mai multe interviuri, în care a vorbit despre culisele mișcărilor de pe scena politică basarabeană, pe care observatorii de la București le califică, adesea, într-un mod prea grăbit, trecând cu vederea detalii importante.

Remarcabil, inteligent şi franc răspunsul ei la întrebarea despre Unire, pe care nu o poate evita niciun om politic moldovean aflat în vizită la București: „Fără o stabilizare și normalizare a societății moldovenești și pe plan politic, și pe plan social, o dezbatere normală pe o temă atât de sensibilă pur și simplu nu poate avea loc. Și ajungem într-o situație absolut tristă, când corupții și oportuniștii, care ar trebui să fie primii care să se teamă de Unire, o promovează la nivel declarativ. Unirea înseamnă mult mai mult decât niște declarații și marșuri. Dezideratul național poate fi atins prin niște pași concreți și fezabili în interesul oricărui cetățean: crearea unui spațiu informațional unic, aceeași rețea de telefonie mobilă, mobilitate pentru cetățeni, acces la fonduri europene etc. Unirea nu se așteaptă și nu se cere, ci se face prin munca de zi cu zi”.

Două vizite, două persoane, oferind imagini diferite ale politicianului moldovean. Prima aparține clanurilor oligarhice, așa cum s-a cristalizat acest model în ultimii 25 de ani, cu stilistica sa revolută, schimbătoare, pânditoare și falsă. Și cealaltă – a unui politician tânăr, de formație nouă, vizionar, integru și responsabil, care este gata să se implice pentru a realiza o schimbare adevărată în R. Moldova – țară unde noțiunea de om politic este în acest moment total compromisă.