Vânătoarea din Pădurea Domnească. Episodul doi

Contre-jour

Orice analiză a evenimentelor de pe scena politică din Republica Moldova, pentru a nu greși în concluzii și în consecințe, ar trebui, după părerea mea, să înceapă cu definirea corectă a ceea ce s-a întâmplat joi, 15 octombrie 2015, în Parlament. Ce am avut în această zi: un act de justiție sau o manifestare a arbitrarului instituțional, acoperind interese politice? S-a declanșat o întreagă furtună de reacții și comentarii, care amestecă sentimente și resentimente, simpatie și ură, partizanate partinice și rechizitorii „obiective” construite pe motivații personale, speranțe și disperări. O nebuloasă care face să nu se mai înțeleagă nimic și în care poți să distorsionezi teme, fapte, intenții, argumente…

Cei care afirmă că am asistat la un act de justiție, la un început de cruciadă anticorupție, invocă imaginea de politician compromis a lui Vlad Filat, fac apel la opinia publică care îi este defavorabilă, citează informații vehiculate în presă despre relațiile și afacerile „vinovate” ale liderului PLDM (vezi rudele de la „Caravita”) și, desigur, indică spre autodenunțul lui Ilan Shor, în baza căruia Procuratura Generală a declanșat operațiunea-fulger de joi. Satisfacția, jubilația lor are drept fundal așteptarea mocnită și prea des contrazisă a populației cu privire la justiția care pierduse din vedere Republica Moldova. Filat este unul dintre „oligarhi”, a apărut pe toate listele și în toate enumerările supuse oprobriului public, întocmite și de cei de dreapta (Platforma „DA”), și de cei de stânga (PSRM-ul lui Dodon, Partidul Nostru al lui Usatîi). Cum să nu te bucuri că justiția în sfârșit își face datoria?...

Deși versiunea celor care țin să prezinte arestarea lui Filat drept un succes în lupta anticorupție e mai ușor să fie servită propagandistic unei populații setoase de dreptate, dar naive în judecățile ei, în realitate contraargumentele sunt mult mai puternice. Spectacolul de joi din Parlament nu-i poate înșela pe oamenii informați, pe cetățenii lucizi și onești, pe specialiștii în jurisprudență. Nu poate duce de nas presa independentă, ambasadele și cancelariile occidentale. Totul în acest tam-tam justițiar trădează o răfuială politică, o reglare de conturi de tip mafiot cu antrenarea instituțiilor statului (aspectul cel mai grav!) și, mai ales, sugerează un complot extern, menit să readucă Republica Moldova în sfera de influență a Rusiei.

„Dosarul Filat” a fost instrumentat cu o viteză uluitoare și alcătuit în baza unor probe furnizate de Ilan Shor, principalul bănuit în chestiunea miliardului furat, care în loc să fie cercetat în arest pentru isprăvile sale menționate în Raportul Kroll, își cumpără „protecția” organelor de anchetă, furnizându-le un „autodenunț”, făcut să-l incrimineze pe președintele PLDM - ținta principală a operațiunii. Încă o dată, imaginați-vă situația: omul care e bănuit că a devalizat cele trei bănci umblă liber prin R. Moldova cu mita de 20 de milioane de lei și bate la poarta politicienilor!...

Au fost călcate în picioare toate etapele procedurale cerute de un asemenea caz: Vlad Filat nu a fost invitat la procuratură să i se aducă la cunoștință conținutul dosarului, nu i s-au pus întrebări, el și avocații săi n-au fost lăsați să-și construiască o apărare. Votul deschis al deputaților la ridicarea imunității a încălcat regulamentul Parlamentului. În plus, lectura abuzivă a unor detalii din demersul procurorului general, făcută de spicherul Andrian Candu la microfonul ședinței în plen, a urmărit incitarea gloatei de afară, care aștepta mult-dorita execuție. Exista, clar, o corespondență, o coordonare între acțiunile autorităților și bașbuzucii agresivi, masați în jurul Parlamentului. Grabnica arestare a lui Vlad Filat de către mascații de la CNA imediat după votul din Parlament, înainte ca decizia de suspendare a imunității să fi fost publicată în Monitorul Oficial, încălca și ea prevederile legale, dar important era să se respecte „dinamica filmului”.

După o lungă perioadă în care a fost acuzată că nu mișcă un deget pentru a declanșa lupta cu marea corupție, deodată justiția moldovenească s-a hotărât să ne ofere o condamnare în direct, răspunzând unei comenzi politice. Suspecta unanimitate a celor care au votat ridicarea imunității lui Vlad Filat, trecând peste diferențe doctrinare și ideologice, ignorându-și conflictele personale și opțiunile geopolitice ireconciliabile – nu am consemnat măcar o abținere prudentă în această mlaștină a complicității! – ne sugerează că în acea zi în Parlamentul R. Moldova șantajul și traficul de influență au făcut legea.

Un alt argument care susține ideea unei operațiuni speciale și nicidecum a unui imparțial act de justiție a fost show-ul susținut în stradă de Renato Usatîi și ortacii săi. Tolerat de procuratură, în ciuda dosarelor care i-au fost deschise, lăsat să-și manifeste nestingherit apucăturile de interlop, să-și profereze amenințările, comentariile insultătoare la adresa diferitelor persoane publice, Usatîi a fost folosit pe post de „piston popular” împotriva lui Filat. Secvențele în care haiducul Renato și oamenii săi opreau și percheziționau mașinile poliției și ale diplomaților străini din zona clădirii Parlamentului vor rămâne, cu siguranță, într-o antologie a rușinii și a dezmățului politico-penal din R. Moldova. Sunt semne că spațiul public autohton este invadat de ritualurile lumii interlope, că se transformă într-o zonă criminogenă. Episodul arestării lui Vlad Filat completează tabloul infracțional din R. Moldova cu ieșirea bandiților din văgăuni, cu defilarea „capetelor rase”, a grupurilor de diversioniști violenți pe care nu i-am văzut de la 7 aprilie 2009 încoace. Iată că avem nu doar criminali cu gulerașe albe, atacuri raider în bănci și manipulări mediatice mai mult sau mai puțin sofisticate, dar și mânuitori de bâte în stradă…

Nu vreau să se creadă că îl apăr pe Vlad Filat. Că îi trec cu vederea deciziile eronate ca prim-ministru și lider politic, că-i iert lăcomia și aroganța, atitudinea neglijentă față de colaboratori și de camarazi, slăbiciunile și cedările umilitoare prin care și-a vulnerabilizat propriul statut, lovind în șansele partidului pe care l-a condus. Mulți dintre noi ne-am pus speranțe în PLDM și am trăit dezamăgiri dureroase. Dar acum nu despre metehnele și păcatele lui Filat este vorba, ci despre un episod funest din ampla campanie de capturare a statului.

Într-un discurs pe care mulți l-au calificat, pe bună dreptate, drept cel mai bun de când a devenit om politic, Vlad Filat și-a regretat greșelile, compromisurile dezonorante, a spus că este gata să plătească pentru ele, că acceptă acest sacrificiu, dar vrea o justiție corectă și, mai ales, una egală pentru toți. A spus că regizorul răfuielii pe care o îndură este oligarhul Plahotniuc și că acesta e răul cel mare de care suferă R. Moldova…

Un act de dreptate? Nici pomeneală! Este o nouă vânătoare în Pădurea Domnească. Și, de data aceasta, vânat este nu numai politicianul care a denunțat crima comisă atunci, fără să fi avut curajul, dar și susținerea clasei politice, pentru a-și duce lupta până la capăt. În cătarea puștii se află Republica Moldova, libertatea și viitorul ei european.