Stalinism stropit cu agheasmă

Contre-jour // „Împotmolită în războiul din Ucraina, cu economia la pământ din cauza sancțiunilor occidentale, Rusia recade în stalinism”

Suntem într-o barcă pe o mare în furtună, a spus metaforic premierul Valeriu Streleț. Cârmaciul care ne-a promis că plutim spre Europa și-a pierdut busola, vâslașii nu pot ține strocul, iar malul salvator nu se mai vede din cauza ceții.

Dezamăgirea-i mare și se fac auzite vocile celora care ne cheamă spre Est („sirenele” Răsăritului!), pentru că proiectul european, spun ei, ne-a dus într-o fundătură. Igor Dodon își începe mai toate luările de cuvânt din ultima vreme cu afirmația că „eurounioniștii” au distrus țara și propune să îmbrățișăm parteneriatul sigur cu Rusia lui Putin.

Oferta socialistului moldav are iz de pucioasă. Dodon nu și-a putut reprima reflexele nici măcar în postarea de pe FB consacrată regretatului Mihai Volontir, unde a invocat în opt propoziții de trei ori Uniunea Sovietică. Numai că procedeul său de a face trimitere cu orice ocazie la slăvitele vremuri de odinioară se face țăndări în fața realităților din țara lui Putin.

Împotmolită în războiul din Ucraina, cu economia la pământ din cauza sancțiunilor occidentale, dar mai ales afectată de politica egoistă și mioapă bazată doar pe țeava de petrol și gaze, Rusia recade în stalinism. Nu știu dacă este o strategie deliberată a Kremlinului, care vrea o supapă patriotică pentru a drena eventualele nemulțumiri populare, dar statuile închinate lui Stalin se răspândesc peste tot. Presa a relatat despre deschiderea unui muzeu al lui Stalin în regiunea Tver și despre inaugurarea a două monumente la Penza și în Republica Mariy El. „Cel mai eficient manager din istoria URSS”, după expresia lui Putin, salută cu mâna ridicată, din orășelul Shelanger (Mariy El), viitorul noii Rusii.

Valul propagandei neostaliniste a ajuns și în Crimeea ocupată de ruși. Pe Youtube poate fi vizionată o secvență de la un concert ținut în această vară într-un amfiteatru din Sevastopol, în care un artist interpretează cântecul „Dați-ni-l pe Stalin!”. Publicul, format preponderent din veterani sovietici, s-a ridicat în picioare și aplaudă extaziat, câțiva lăcrimează.

Entuziasmul renăscut pentru „tătuca popoarelor” este însoțit de manifestări de răzbunare la adresa simbolurilor luptei antitotalitare. În orașul Vladivostok, tinerii staliniști au vandalizat monumentul lui Alexandr Soljenițîn, atârnându-i de gât un carton cu inscripția „Iuda”. Grupul și-a filmat acțiunea – suntem în epoca Internetului –, iar unul dintre ei a ținut să-și comenteze fapta, bătându-și joc de scriitor, pe care l-a numit „Лженицын» (combinare a cuvântului „minciună” cu numele scriitorului), făcându-l trădător, antisovietic și rusofob. Tinerii staliniști au cerut administrației orașului să le ofere un loc pentru instalarea unui monument al lui Stalin. Au fost refuzați, dar nu se lasă, băieții afirmă că un sondaj realizat de ei pe Internet, dar și pe străzile din Vladivostok, relevă faptul că 65% din locuitori pledează pentru instalarea în oraș a statuii lui Stalin.

Un influent avocat al noilor staliniști este Biserica Ortodoxă Rusă, deși aceasta a fost decimată de Stalin cu o cruzime inimaginabilă. Mulți preoți chiar au introdus în biserici icoane cu chipul marelui măcelar. Iar unul dintre ideologii Patriarhiei moscovite, Vsevolod Ciaplin, vorbind despre necesitatea unei noi Constituții în Rusia observa că aceasta ar trebui să țină cont de opinia curentului pravoslavnic, foarte influent. În viziunea lui Ciaplin, modelul ideal al societății ruse ar trebui să îmbine socialismul și monarhia, cu o variantă de „stalinism fără ateism”.

În Rusia de azi, monstruoasa moștenire a lui Stalin este pusă între paranteze. Noii apostoli ai „părintelui popoarelor” vor să facă uitate cele 4 milioane de oameni omorâți de regimul stalinist și cele 17 milioane trecute prin Gulag. Adică populația unei țări europene medii. Și aceste cifre nu contabilizează ravagiile „holodomorului” din Ucraina, foametea organizată, victimele deportărilor, precum și pe cei lichidați în timpul campaniilor de colectivizare.

Acestea sunt evoluțiile contemporane din Rusia, cea care a îmbrățișat trecutul fără să fi învățat ceva din el. Așa fac cei cărora le este frică de viitor.