Sezonul protestelor

Contre-jour

Mi-am dat seama că vor fi mulți oameni la protestul de duminică din PMAN, pentru că nu mai aveai loc să urci în troleibuz. O înghesuială de nedescris, care mi-a adus aminte de secvențele matinale ale studenției mele: cu un sfert de oră înainte de 8, când începeau lecțiile, nu mai reușeai să te strecori în troleibuz în stația de la Cinematograful „40 de ani…” (actualul „Gaudeamus”) ca să ajungi la Universitate. Și de această dată am auzit răbufnirile nervoase ale celor din stație, uluiți că ușile erau blocate de lumea care stătea pe trepte: „De ce nu ne-am pornit cu o jumătate de oră mai devreme?”.

Pasagerii norocoși discutau despre refuzul interpreților de a cânta la concertul de la „MoldExpo”. „Julea a renunțat și ea, dar tare s-a mai codit. Să aibă obraz, că destul câștigă pe la nunți și cumătrii.”

***

A fost cel mai mare miting convocat de Platforma „DA”. La ora de maximă prezență a oamenilor în piață cred că erau vreo sută de mii de manifestanți, cu steaguri europene și flamuri tricolore. Adică, de fapt, se adunaseră votanții partidelor aflate la putere, cei care le-au acordat actualilor guvernanți o ultimă șansă la alegerile din 30 noiembrie 2014. Dar pentru că mesajul lor a fost ignorat, oamenii au venit, așa cum s-a zis, „să-și ia țara înapoi”, să-și facă singuri dreptate. Și erau mai hotărâți ca niciodată. „Cred că de data asta s-a aprins scânteia și nu se va stinge așa ușor, mi-a spus în piață o cunoștință de la Cahul. Pe noi poliția nu ne-a împiedicat să ajungem la Chișinău… Aș rămâne și eu în corturi, dar mă așteaptă porumbul necules”. O rudă a mea de la Leova, pe care am întâlnit-o în preajma Arcului de Triumf, mi-a zis că la ei nu s-a organizat ca în alte dăți transport spre Chișinău. „Ar fi venit mai mulți, dar acum sunt bani mai puțini”.

Cererea privind demisia președintelui Nicolae Timofti mi s-a părut că a fost cea mai aplaudată de mulțime. O vinovăție, mai întâi, cu încărcătură simbolică, pentru că este vorba de cea mai înaltă funcție în stat - președintele -, pe care oamenii nu l-au simțit de partea lor. Și o vinovăție cât se poate de reală, pentru că șeful statului nu a uzat, sub nicio formă, de prerogativele sale, încercând să oprească dezmățul din țară. Ar fi putut să se adreseze poporului, dacă nu avea altă soluție, ar fi putut să-i ceară sprijinul împotriva oligarhilor, dar nu a făcut-o.

Pe de altă parte, procedura demiterii președintelui (ca și alte revendicări formulate la miting) este cam greu de realizat. Va avea juristul Timofti un puseu de conștiință și își va da demisia de onoare? Va câștiga noua forță civică, neconstituită deocamdată într-un partid, scrutinul anticipat, în așa fel ca să poată schimba Constituția și să aleagă șeful statului prin vot universal? Sau, într-un alt scenariu, vor convinge exponenții Platformei „Demnitate și Adevăr” actualele partide parlamentare să modifice procedura alegerii președintelui?...

Sunt mai multe întrebări de pus și aspecte juridice de clarificat în legătură cu lista de revendicări a mitingului din 6 septembrie. Dar ceea ce trebuie reținut, ca expresie a voinței populare, este că actuala clasă politică și-a pierdut credibilitatea și că e nevoie de o reformă profundă. Ar fi spre binele R. Moldova dacă această schimbare s-ar face pe cale instituțională, civilizată, sub veghea și cu asistența aliaților noștri occidentali. Alternativa este o criză politică profundă și o instabilitate ce poate arunca țara în haos.

***

Sezonul protestelor de toamnă din R. Moldova are, din păcate, și o altă fațetă. A ținut să ne-o arate grupul violent al lui Grigore Petrenco, ale cărui altercații cu forțele de ordine, soldate cu rețineri, a servit presei din Rusia prilejul să titreze că la Chișinău, în 6 septembrie, au avut loc confruntări ale protestatarilor cu poliția.

Intențiile diversioniste ale „patrioților” conduși de Petrenco, cel care susține în mod deschis separatismul din Donbas, sunt cât se poate de evidente. Simpatiile sale pentru bandele de mercenari ruși din estul Ucrainei - doar acest detaliu este suficient ca acest politician turbulent să fie evitat, ținut la distanță. Cu o asemenea carte de vizită, ca a lui Petrenco, nu poți pleda pentru dreptate și egalitate în R. Moldova, iar lupta ta împotriva oligarhilor nu are credibilitate. Asocierea Platformei „DA”, cu sau fără voie, cu acest personaj este periculoasă, aruncă o umbră de suspiciune asupra scopurilor declarate ale mișcării protestatare și livrează muniție televiziunilor controlate de oligarhi, care insinuează ideea unei conspirații hibride, violente, menite să răstoarne ordinea constituțională.

Spiritul civic în R. Moldova s-a trezit. Ar fi bine ca aceste energii să nu fie irosite.