Sertarele dezastrului

Contre-jour // „Mandatul de deputat în R. Moldova se pare că este mai curând un îndemn, o licență pentru furat, nu o demnitate în slujba poporului”

Nici nu mai contează dacă ultimul sondaj făcut de CBS-AXA este adevărat sau manipulat – e limpede că partidele din arcul guvernamental au un suport foarte mic în rândurile populației. Și nici nu mai contează dacă aceste partide vor alege președintele și vor invoca astfel dreptul lor constituțional de a mai guverna trei ani. Pentru că și-au pierdut complet legitimitatea. E suficient să asculți ce zic oamenii despre cei care ne conduc.

Dar dezastrul actual are „sertare” ascunse pe care uităm să le deschidem și să le cercetăm conținutul. Am ajuns un „stat captiv” – refren interpretat pe toate vocile și cunoscut pe toate meridianele –, dar această captivitate nu este sesizată și asumată de instituțiile statului. Pentru că ele, instituțiile, au contribuit la dezastru: sunt parte a problemei, de aceea nu pot fi soluția ei.

Parlamentul, majoritatea parlamentară manifestă o remarcabilă coeziune de clan în numele „prosperității și stabilității moldovenești”. Se comportă asemeni unei caste nesimțite. Mandatul de deputat în R. Moldova se pare că este mai curând un îndemn, o licență pentru furat, nu o demnitate în slujba poporului.

Guvernele în această perioadă au manifestat un neprofesionalism și un amatorism cras. Au mai existat reaua-voință și ticăloșia. Vezi cazul Aeroportului și al ministrului Valeriu Lazăr (promotorul energic al acestei afaceri tenebroase), dar și ordonanțele inconștiente, dacă nu nelegiuite, care au permis dezastrul din bănci.

Guvernatorul BNM e un alt „sertar” al dezastrului moldovean. A contemplat furturile din sistemul bancar și spălarea zecilor de miliarde de dolari ale mafiei rusești, fără să strige, fără să-și dea demisia, fără să fi trăit măcar un minut de depresie. Dimpotrivă. A funcționat optimist, cu două mașini la scară (în cazul în care una se strică) și cu vacanțe și salarii de nabab. În loc să fie anchetat și condamnat pentru dezastrul pe care l-a girat, acum este servit ca victimă a unui complot butaforic și va părăsi liniștit fotoliul după ce guvernarea își va alege un nou soldățel de plumb la BNM.

Procuratura Generală este „perla” din coroana dezastrului moldovenesc. Prima veste pe care am recepționat-o despre această structură după 2009 este că a fost „cedată” de un partid altui partid contra sumei de 2 milioane de dolari (să vinzi ceea ce nu-ți aparține, o instituție a statului!). Au urmat show-urile procurorilor generali. Valeriu Zubco s-a agitat ineficient și partizan, până a clacat la vânătoarea din Pădurea Domnească, după care nici Plahotniuc și nici Ghimpu nu l-au mai putut salva, deși s-au străduit din răsputeri.

Domnul Corneliu Gurin, „un produs al societății civile”, succesorul lui Zubco, s-a pus docil în slujba oligarhatului și acum ne anunță senin și imperturbabil (surâsul lui arogant este inimitabil!) că automobilele de lux cu care a fost dotată procuratura în aceste timpuri de criză cumplită sunt parte a reformei din branșă. Dar mașinile scumpe nu fac să dispară dosarele politice și nici sistemul de protejare a clienților care și-au dovedit fidelitatea față de patron.

Serviciul de Informații și Securitate, aflat și el în plin proces de reformă, n-a reușit să livreze date prompte despre catastrofa din aprilie 2009 (cu „lucrăturile” ei aferente). Nu s-a găsit niciun patriot în această structură de „Intelligence” moldovenesc care să deconspire împrejurările în care au fost distruse probele în mandatul de director al lui Reșetnicov. SIS-ul nu oferă niciun dosar despre cei care controlează din umbră instituțiile statului, deși vorbim despre un atac la siguranța națională. Dimpotrivă, SIS-ul nu-și reproșează prea multe, iar la ședința de bilanț din această lună conducerea instituției le-a mulțumit tuturor subordonaților săi „pentru exercitarea cu onestitate și profesionalism a misiunii de protejare și promovare a intereselor naționale”.

Un „sertar” important al dezastrului îl constituie CCA. Moldova continuă să fie invadată de stații de radio și TV rusești, care luptă împotriva intereselor noastre naționale și împotriva parcursului european, iar CCA „împarte” preferențial licențe – ca în vremurile de tristă faimă ale lui Gorincioi și Pocaznoi. Recent s-a mai adus o sursă de poluare rusească, NTV, dar nu s-a reparat nedreptatea criminală care i s-a făcut Televiziunii Române.

N-am trecut în revistă toate sertarele dezastrului, sunt prea multe. Fără îndoială că toate aceste instituții și-au făcut datoria cum au știut mai bine. E drept că între timp statul a fost capturat.