Se mai poate construi ceva într-un câmp de luptă?

Contre-jour // La noi, o sincopă în funcționarea alianței de guvernământ, care s-a numit orgolios și impostor „europeană”, amenință cu răsturnarea destinului național

Nu te mai poți sustrage atmosferei de război deschis instalat în R. Moldova și amplificat mediatic după arestarea lui Vlad Filat în Parlament. Nici măcar evenimentele culturale nu mai au savoarea de altădată, nu-ți creează iluzia unei detașări, unei autonomii în raport cu politicul, așa cum se întâmplă în țările normale, unde ierarhiile valorice din lumea culturală, artistică, academică nu depind de lupta pentru putere a aleșilor poporului.

La noi, o sincopă în funcționarea alianței de guvernământ, care s-a numit orgolios și impostor „europeană”, amenință cu schimbarea paradigmei, cu răsturnarea destinului național. Și nu e o figură de stil, nu este exagerarea unui intelectual ușor impresionabil.

E suficient să observi agitația spasmodică a lui Dodon, întors cu noi instrucțiuni de la Moscova, sau stilul-măciucă promovat de interlopul Usatîi, care nici el nu face un secret din faptul că își coordonează acțiunile cu rușii. După ce a deversat vidanja în mijlocul Chișinăului, după ce a umplut spațiul public cu interceptări telefonice ilegale – Vlad Filat, aflat deja în arestul CNA, trebuia decredibilizat, anulat moralmente, e drept că prin largul său concurs! –, Renato a fugit la Moscova și a ajuns rapid într-un studio central de televiziune, unde și-a prezentat strategia pentru următoarea etapă. A spus că va publica noi dezvăluiri, va ațâța măcelul intra-oligarhic, va spori haosul. Obiectivul său principal este demiterea președintelui Timofti – calea sigură spre alegeri anticipate și spre instalarea la Chișinău a unui regim prorus sincer, lipsit de ipocrizii și cochetării cu Vestul.

Mă uit la droaia de bloggeri și comentatori care jubilează pe seama arestării lui Filat, consemnând o mare victorie în lupta anticorupție din R. Moldova, și mă întreb dacă oamenii aceștia nu și-au pierdut rațiunea. Răul cel mare, sistemul oligarhic rămâne intact și după operațiunea-fulger din 15 octombrie. Procurorul general, directorul CNA și alți șefi din justiție, ale căror demisii sunt cerute și de protestatarii din PMAN, și de partenerii externi, nemulțumiți de starea de captivitate și paralizie a acestor instituții, au rămas în posturi. Mai mult, așa cum au decurs lucrurile, arestarea lui Filat pare să se fi făcut pentru a împiedica demiterea lui Corneliu Gurin. Aceiași oameni se împotrivesc și debarcării lui Viorel Chetraru, directorul CNA, solicitată de premierul Valeriu Streleț.

Tensiunile dintre PD și PLDM, asistate de chibiții înfricoșați - PL, PCRM, PPEM Leancă - se vor amplifica. Scopul celor care au inițiat acțiunea din 15 octombrie este anihilarea liberal-democraților, dezmembrarea unui partid care a însemnat ceva pentru ideea europeană. Deputații PLDM vor fi șantajați, li se vor exploata slăbiciunile personale și vulnerabilitățile de dosar. Însă, acum, orice construcție politică fără PLDM va provoca bascularea scenei politice spre stânga, pierderea încrederii Occidentului, dacă a mai rămas ceva din ea. Căderea Guvernului Streleț ar însemna să ne luăm adio de la un nou acord cu FMI și blocarea finanțării externe. Își pot permite partidele din Alianță acest lux? Desigur, și-l pot permite, dacă vor sacrifica în continuare interesul național de dragul privilegiilor și al puterii cu orice preț.

Iată că și premierul Victor Ponta a anunțat că nu va mai da R. Moldova cele 150 de milioane de euro, aprobate de Parlamentul de la București, dacă actuala Alianță proeuropeană se va destrăma. România nu-i va finanța pe Dodon și Usatîi cocoțați la putere. Socialistul de Sadova s-a și grăbit să împroaște venin după declarațiile prim-ministrului Ponta, acuzându-l că ar vrea să anexeze R. Moldova prin mită. Obișnuitele isterii românofobe…

Mai important e să vedem ce va hotărî domnul Plahotniuc, „cel fără de funcții”, acum după ce am stârpit marea corupție din R. Moldova.