„Să facem analiza posibilității, dar mai întâi să discutăm posibilitatea”

Contre-jour

„Să facem analiza posibilității, dar mai întâi să discutăm posibilitatea”

N-ar trebui să ne facem iluzii, e suficient să-i asculți, să ai răbdare să-i asculți. Și înțelegi că nu e nicio speranță cu garnitura asta, mediocră și hoață. Vorbesc abundent: în conferințe de presă, în talk-show-uri, la ieșirea din sălile în care discută interminabil și fără rost despre salvarea țării… Mimează preocuparea și grija pentru popor. El ar face totul, e gata „să meargă la un compromis rezonabil”, să ierte, dar ceilalți se încăpățânează, nu sunt sinceri, au agende ascunse și, e clar, sunt nepatrioți!

Marian Lupu (democrat, centrist proeuropean) – deși reușește să evite cacofoniile scandaloase de altădată, tot vorbește păsărește și are formulări riscante. Play: „Vom face analiza posibilităţii de a crea o majoritate parlamentară în jurul noului guvern şi nu în jurul unei alianţe politice, care se dovedeşte dificil de creat la acest moment. Vom discuta posibilitatea ca membrii viitorului guvern să nu fie afiliaţi politic. Acest principiu se răsfrânge şi asupra candidaturii la funcţia de prim-ministru. Noi avem nevoie de un guvern votat să facă reforme şi nu politică”.

Dăm cu scriere cursivă două îmbinări de cuvinte, care spun totul despre logica obscură și inadecvarea la vorbe a personajului: „Vom face analiza posibilităţii” și „Vom discuta posibilitatea”. Un fel de „haideți să haidem”, pentru că oricum știm că nu vom face nimic sau vom face cum vrem noi.

Mihai Ghimpu (liberal, „eurounionist” de la Colonița) – nu se poate despărți de limbajul rustic, cu adieri vulgare: „Nu e timpul să ne jucăm de-a supărarea... După furtul miliardului, ei vor să rămână mireasă frumoasă și virgină. Nu. După furtul miliardului și tot ce s-a întâmplat, nu poți să rămâi așa cum vrei. Trebuie să recunoști că ai greșit și să vii să discuți, dar nu să aștepți să vină mirele. (…) Dacă nu vor veni la negocieri, atunci o să fie alegeri anticipate și vor pupa pragul”.

Vladimir Voronin (comunist, fost președinte de țară, într-un sezon e cu Europa, într-altul e cu Asia - o adevărată „trestie gânditoare”): „Cineva îşi bagă în cap nişte idei şi pe urmă începe să creadă în ele (un panseu aproape wittgensteinian! – n.m.). Predecesorul ista care o stat numai ce tot aici (referire la Igor Dodon – n.m.), în locul meu, tot umblă cu chestii de astea: alegeri anticipate, alegeri anticipate. Băăi omule, uite afară şi se face, uite cum trăieşte lumea, uite cum o tonă de cărbune anul trecut costa 2 200 de lei, anul ista costa 4 500 de lei, uitaţi-vă cât costă un kilowatt de energie electrică, cât costă o pâine... aveţi soviste, nu vă bateţi joc. Oamenii ne-au votat”.

Igor Dodon (socialist, fost transfug comunist, cel mai mare „fan” al Rusei din Moldova): „Vreau să-i aduc aminte (lui Voronin – n.m.) ce i-a spus lui Diacov : „Du-te şi strânge căpşune”. Eu n-o să-i spun asta că timpul (adică vremea de afară – n.m.) nu-i permite, dar în pădure sunt pomuşoare acum, hribi, bureți, ciuperci. Vladimir Nicolaevici, dacă doriți să avem o discuție, poftim, oficiul partidului socialiștilor este deschis”.

Și încă nu le-am dat cuvântul lui Andrian Candu, lui Valeriu Streleț, lui Iurie Leancă (cu sintagmele lor lemnoase de tipul „reiterăm că”, „preconizăm să”, „expunerea poziției”…) și celorlalți politicieni care ne vorbesc zilnic despre situația tragică a R. Moldova, pe care tot ei au modelat-o în acești ani.

Din Vlad Plahotniuc nu putem cita nimic, el nu vorbește, doar face. Și face rău.