Plahotniuc, „lista rușinii” și candidatul președintelui

Contre-jour

1. Se pare că în dorința sa nesăbuită, aproape irațională, afirmă unii, de a fi prim-ministru, oligarhul Vlad Plahotniuc și-a dat în petic cum n-ar fi reușit, dacă mai rămânea încă vreo zece ani în umbra capitonată a hotelului Nobil Club sau pe unde-și mai are „adresele conspirative”. În ultimele zile, de când s-a lansat blockbasterul politic „Plahotniuc-prim-ministru sau Fantoma de la GBC”, cu o audiență greu de egalat în istoria recentă a R. Moldova, protagonistul acestui thriller, ce dă fiori unui întreg popor, și-a abandonat proverbiala discreție și legendara eficiență. A trecut la o tactică ofensivă de tip buldozer, șocând și scandalizând pe toată lumea, iar Partidul Democrat s-a încolonat în spatele său, grăbindu-se să ne asigure că cel care merge în frunte are dreptate și că e unica salvare pentru țară.

Nu mai trec în revistă întreaga epopee ce s-a derulat odată cu lansarea candidaturii lui Vlad Plahotniuc. Este elocventă secvența din scuarul Operei, acolo unde și-a organizat pe 13 ianuarie un miting de susținere. Într-un speech de premier cvasi-desemnat, care-și savurează victoria, Plahotniuc a descris în cuvinte simple dar, în viziunea sa, convingătoare, viața noastră într-o Moldovă renăscută sub noua „guvernare proeuropeană”. Cei care au fost înainte ne-au amăgit cu slogane goale, dar noua echipă, pregătită să se înroleze acum în slujba poporului, va readuce zâmbetul și încrederea pe chipurile moldovenilor. Plahotniuc s-a arătat surprins de numărul mare al cetățenilor prezenți, pe care, a scris presa, tot el i-a plătit ca să vină la miting, dar acest truc actoricesc al său a sunat fals. Însă ceea ce l-a dezavantajat în mod izbitor a fost grupul de bodyguarzi în echipament de luptă (arme în servietă, umbrele antiglonț…) cu care a venit la miting. Îl apărau de poporul în serviciul căruia Plahotniuc promitea să se pună. Autoportretul oligarhului pe culmile gloriei era completat de reacția oamenilor care se simțeau umiliți și rușinați.

De ce a insistat Plahotniuc să ne arate prin această desfășurare de forțe și recuzită că nu este deloc potrivit pentru rolul pe care și-l dorește? Un politician de succes este un comunicator prin excelență: participă la dezbateri, răspunde la întrebările presei (nu o sechestrează în oficiul partidului), face „băi de mulțime”, strânge mâini, își îmbrățișează susținătorii, nu se delimitează de ei prin scutieri cu priviri speriate și bănuitoare…

Ajunge să scoți în evidență această inadecvare de stil și de rol – uităm pentru o clipă mitologia otrăvită ce-i însoțește numele – ca să vezi ce eroare a făcut Partidul Democrat înaintându-l premier pe Plahotniuc. Și cu ce „lider” timorat și complexat ne-am fi ales noi. Vlad Plahotniuc mi se pare antimodelul unui om politic într-o țară liberă.

2. Lista de semnatari ai „majorității absolute” și tragicomedia din parlament cu adeziuni și retractări penibile ne-au revelat impostura șocantă a aleșilor noștri. Rămâi stupefiat să vezi cât de mediocri, cinici și lași sunt cei pentru care au votat moldovenii. Te întrebi ce i-a recomandat pe acești oameni să ajungă în fotoliile parlamentare? Cum se definesc, ce competențe au, ce știu să facă, mai popular spus? Unica virtute care i-a propulsat în parlament pare să fi fost contribuția bănească la campania electorală și fidelitatea față de șeful de partid. Sunt inși despre care n-ai auzit să se fi manifestat în vreun fel, să ia cuvântul în plen, să inițieze proiecte de legi, să organizeze evenimente de presă și deodată descoperi în acești „slujitori ai poporului”, scufundați într-un profund anonimat sau cunoscuți cel mult în ipostaze de cancan, că au o greutate politică imensă, înfricoșătoare chiar. Asta pentru că semnăturile lor de pe lista majorității lui Plahotniuc pot deturna destinul R. Moldova.

În ultimele zile li s-au adresat apeluri pătimașe, chemări la rațiune și responsabilitate, li s-a vorbit despre răul pe care și-l fac nu numai lor ca indivizi, ci și unui întreg popor, aruncat în dictatură și subdezvoltare printr-o simplă trăsătură de condei. Nu vreau să dau nume, pentru că mai sper, ca mulți alții, că măcar unii dintre ei își vor revizui opțiunea, se vor retrage de pe „lista rușinii”. Câțiva au și făcut-o deja.

E sigur un lucru: acest tip de politicieni trebuie să dispară, cum trebuie să dispară și partidele-SRL, construite pe relații de clan și cu șefi inamovibili, care nu plătesc pentru erori și insuccese, așa cum se obișnuiește în țările cu tradiție democratică. Dar, mai ales, trebuie îngropată politica bazată pe corupere, șantaj și intimidare. O guvernare construită prin aceste metode reprobabile nu are nicio legitimitate și va fi o calamitate pentru țară.

3. Președintele Nicolae Timofti a devenit un jucător important pe scena politică nu numai prin funcție, dar și prin acțiunile sale. S-a dovedit „ultima redută” în calea dezmățului oligarhic. A respins candidatura lui Vlad Plahotniuc și a propus propriul candidat la funcția de prim-ministru, pe Ion Păduraru, o persoană care, ne-a asigurat domnia sa, „întrunește toate condițiile de integritate”. Ion Păduraru este consilier al președintelui, dar a deținut și funcția de ministru al Justiției în guvernele Ciubuc II și Sturza. Această desemnare prelungește dezbaterea/agitația politică în parlament până cel târziu în 29 ianuarie 2016.

Partidele din fosta alianță de guvernământ sunt invitate să voteze un guvern pentru a evita alegerile parlamentare, de al căror dezastru ne vorbeau atât de convingător până nu de mult. Sau dacă vor refuza și această propunere a șefului statului, după lașa respingere, prin neprezentare, a echipei Sturza, își vor asuma provocarea anticipatelor și vor înfrunta opinia alegătorilor pe care au avut „înțelepciunea” să-i exaspereze. S-ar putea în cele ce urmează să asistăm la un bâlci al acuzațiilor: cine se face vinovat de anticipate. Partidul Democrat s-a și grăbit să afirme că președintele poartă vina pentru această stare de lucruri. Vor fi sesizări la Curtea Constituțională sau - cine știe? – va fi reactualizată chestiunea demiterii președintelui de către „majoritatea absolută” (cât va mai fi rămas din ea).

Numai că inițiatorii acestor aventuri ar trebui să fie conștienți că cetățenii nu mai pot fi duși de nas. Moldovenii vor avea un motiv în plus să sancționeze sever, la urne, actuala clasă politică, total compromisă.