Noaptea Oscarurilor – surprize, confirmări, decepții

Contre-jour

Bilanțul anului 2015 în cinematografia mondială, care într-o mare proporție este americană, a fost făcut în seara de luni, 29 februarie 2016, la Dolby Theatre de la Beverly Hills. A 88-a ceremonie a Oscarurilor nu a avut un favorit detașat.

Oscarul pentru cel mai bun film a fost câștigat, previzibil, de drama-investigație „Spotlight”, regie Tom McCarthy. Un film care povestește/reproduce onest, cu multe detalii, un caz real de cercetare jurnalistică despre abuzurile și crimele de pedofilie din Biserica catolică din Boston – un act de curaj jurnalistic pentru triumful adevărului. Un subiect de actualitate, care a fost apreciat pe merit. E un Oscar atribuit pentru tema abordată, dar și un elogiu adus jurnalismului de calitate. Un film foarte bine făcut. Sunt suficiente aceste calități pentru a rămâne în istoria cinematografiei? Vom afla peste câțiva ani.

Favoritul publicului la această categorie a fost „The Revenant”, filmul cu cele mai multe nominalizări (12!) și cu cele mai multe premii câștigate înaintea Oscarurilor – un indiciu important pentru academicienii americani. Filmul lui Alejandro González Iñárritu (Oscarul pentru cel mai bun regizor, al doilea an consecutiv, după „Birdman” de anul trecut) excelează prin imagine – mulți l-au ironizat și chiar s-au enervat pe strategia transparentă, după părerea lor, de a invada cadrul cu peisajele grandioase ale Munților Stâncoși, excelente pentru un videoclip de promovare la National Geographic. Povestea lui Hugh Glass, interpretat de Leonardo DiCaprio, nu reprezintă neapărat o performanță estetică, după părerea unor critici mai pretențioși, dar impresionează – pe mine cel puțin m-a impresionat – prin realismul crud, atroce chiar, al vestului sălbatic, așa cum nu am văzut în westernuri sau în filmografia inspirată din opere literare clasice. Scene de mare cruzime, sângeroase, incredibile, hiperbolizate – s-a purtat o întreagă dezbatere că nu se poate supraviețui în condițiile descrise în film –, uitându-se de multe ori că este totuși o producție artistică, care folosește în chip firesc metafora și un anumit halo mitologic pe care îl stimulează cu generozitate subiectul.

Leonardo DiCaprio a luat premiul pentru cel mai bun rol masculin. A fost nominalizat de patru ori, prima dată cu un rol (EXCEPȚIONAL!) de plan secund în „What's Eating Gilbert Grape”. DiCaprio nu face cel mai bun rol al său în „The Revenant” – e sluțit de straturi de machiaj și dincolo de desenul eroic al supraviețuirii pe care îl interpretează cu brio, partitura sa actoricească nu excelează prin rafinament și adâncime psihologică. A avut în cariera sa multe alte roluri peste acest nivel – dacă ar fi să ne amintim doar de romanticul adolescent din „Titanic” sau… de copilul cu handicap din mai sus-pomenitul „What's Eating Gilbert Grape”. De data aceasta, Oscarul nu l-a mai ocolit – ar fi fost și greu, iar scandalul stârnit de numeroșii săi fani ar fi fost imens.

Un film nedreptățit, după părerea mea, a fost „Bridge of Spies” (Podul spionilor), bazat pe fapte reale, ca și „The Revenant”, dar mai aproape de epoca noastră, și de aceea rezonând mai puternic în mintea și conștiința omului contemporan. Spielberg a demonstrat și în această peliculă că e un iscusit meseriaș - știe să transforme o dramă istorică într-o poveste memorabilă și antrenată. Un schimb de spioni la Berlin, în plin Război Rece, asigură tensiunea și suspansul care te cuceresc. Oscarul obținut de Mark Rylance (spionul sovietic în film - Rudolf Abel), într-un rol secundar excelent interpretat. Tom Hanks, protagonistul filmului, ca întotdeauna convingător.

„The Hateful Eight” al lui Quentin Tarantino nu i-a impresionat nici el pe academicienii americani. Deși e un film deosebit, un altfel de Tarantino, mai puțin cinic, mai reflexiv, chiar polemic cu stilul său anterior, dar sfârșind, previzibil, în aceeași baie de sânge. Dialogurile sclipitoare, peisajul hibernal, care deschide o perspectivă amețitoare, și muzica lui… Morricone. Oscarul pentru muzică, dat bătrânului Ennio Morricone, la 87 de ani, este o jubilație a dreptății și a frumosului. Italianul a mai fost nominalizat de cinci ori, dar n-a reușit să ia Oscarul niciodată. I s-a oferit un Oscar pentru întreaga carieră, iar Oscarul pentru „The Hateful Eight” l-a câștigat într-o competiție cu rivali puternici. Morricone e la fel de bun, memorabil, ca și acum 50 de ani.

Filmul „Sicario” – o altă provocare a anului cinematografic 2015 -, dar cu totul neglijat de academia Oscarurilor. Un thriller postmodern, dar fără nimic ludic în el, ci mai degrabă abisal, despre traficanții de droguri și imigranți de la frontiera dintre Mexic și Statele Unite. O lume uitată de Dumnezeu, mustind de o cruzime inimaginabilă, o adevărată măcelărie, întreținută printr-o largă complicitate dintre poliție și mafioți. Iadul pe pământ, demoni cu chip de om, când gangsteri lugubri, primitivi, când purtând însemnele agenților FBI, care au înțeles că singura lor șansă de a reuși în lupta cu bandele de interlopi siniștri este să preia metodele acestora. Dilema pe care ne-o înfățișează Denis Villeneuve ne plasează între idealismul legalității și cinismul eficienței, ambele trebuind să servească un scop nobil. Un Benicio del Toro, în rolul agentului răzbunător, ale cărui priviri și mai ales tăceri semnificative îți dau fiori reci.

Marile vedete feminine ale acestei ediții de Oscar au fost Brie Larson, premiul pentru cel mai bun rol feminin, care a impresionat în „Room”, și Alicia Vikander, rol secundar în „The Danish Girl”.

Se pare că tendința care a dominat producția hollywoodiană din 2015 au fost filmele inspirate din fapte reale. În această ordine de idei, trebuie amintit și „The Big Short”, un alt favorit la titlul de cel mai bun film, nominalizat la cinci categorii pentru Oscar, cu mari actori - Christian Bale, Ryan Gosling, Brad Pitt, Steve Carell –, care prezintă ițele diabolice ale conspirației care a dus la criza financiară din 2008.

Surpriza acestei ediții sunt cele 6 (!) premii Oscar pentru „Mad Max: Fury Road”, regizat de George Miller, premii acordate pentru efecte speciale și trucuri de tot felul.

Poate cel mai previzibil Premiu Oscar a fost la categoria pentru cel mai bun film într-o limbă străină. A câștigat lungmetrajul maghiar „Son of Saul”, cu actorul român Levente Molnár în distribuţie. Un film despre Holocaust, pe care nu l-am văzut și pe care abia aștept să-l văd. Doar comentarii elogioase până acum.

Priviți filme. E, uneori, o alternativă tămăduitoare.