Lăsați omul să vorbească - Gorbaciov despre anexarea Crimeei

Contre-jour

„Arată fragil, deși s-a îngrășat mult – o rotunjime bolnăvicioasă, cum spun medicii –, cu auzul slăbit, se mișcă greu, sprijinindu-se în baston. A suportat patru operații și suferă de diabet.” Așa îl descrie Mark Franchetti, cel care i-a luat un interviu lui Mihail Gorbaciov pentru „The Sunday Times” (22 mai 2016) cu ocazia publicării de către acesta a unei noi cărți, „Noua Rusie” („Новая Россия”), o culegere de articole, cugetări și interviuri despre situația din Rusia în momentul când Gorbaciov venea la putere, în 1985.

„M-am pensionat de mult, dar doresc ca vocea mea să fie auzită. Vreau ca oamenii să știe ce gândesc, să cunoască opinia mea, acum când avem o situație foarte complicată în lume și acest fapt mă îngrijorează. A fost atât de greu să cucerim libertatea în Rusia și să avem relații bune, reciproc avantajoase, cu Statele Unite. Și e logic să ne întrebăm cum am ajuns din nou pe marginea prăpastiei? Vreau să le explic oamenilor cauzele acestei probleme. Nu pot să stau cu capul ascuns în nisip.”

Gorbaciov a avut de-a lungul timpului destule remarci critice la adresa lui Vladimir Putin, cel care „deține de prea mult timp puterea și pe care această putere absolută l-a amețit”, dar după declanșarea războiului din Ucraina comentariile sale despre liderul rus au devenit mai prudente. În ce privește anexarea de către Rusia a peninsulei Crimeea, opinia lui Gorbaciov nu se deosebește de cea a lui Putin. Spune Mihail Sergheevici: „Dacă aș fi fost în locul lui, aș fi procedat la fel”.

„Dar a fost o anexare ilegală, care a dinamitat toate convențiile și ordinea mondială”, încearcă să-i reproșeze ziaristul britanic.

Replica lui Gorbaciov: „Am susținut întotdeauna voința poporului, dreptul lui la opinie, la autodeterminare, și majoritatea locuitorilor din peninsulă își doreau alipirea la Rusia”.

Ziaristul se preface că nu-l crede, spunându-i că cel care a contribuit decisiv la demolarea Zidului Berlinului și n-a dorit să reprime mișcările populare din Europa de Est din acea perioadă n-ar fi anexat Crimeea așa cum a făcut-o Putin.

Răspunsul lui Gorbaciov, antrenat în subiect, nu lasă loc de dubii: „Singurul motiv real pentru care n-aș fi făcut acest lucru ar fi fost acela că m-aș fi aflat încă la putere, ar fi existat încă Uniunea Sovietică și, bineînțeles, Crimeea ar fi fost parte a Marii Uniuni”.

Ne-am lămurit.

Gorbaciov își distruge singur imaginea. La bătrânețe și la finalul unei „biografii glorioase” – așa este văzut mai ales în Occident –, Gorbaciov ne spune că meritele sale au fost de fapt niște greșeli.

Și poate e cazul să ne amintim că Gorbaciov și-a început domnia prin suprimarea cruntă a protestelor tinerilor kazahi la Alma-Ata și Karaganda, când primul-secretar al partidului, de origine kazahă, a fost înlocuit cu un etnic rus. Atunci pentru prima dată armata a dispersat mulțimea folosind lopețile de geniști și tot pentru prima dată au fost folosite bandele de „titușki”, așa-zisele detașamente ale clasei muncitoare, compuse din interlopi de etnie rusă, care îi atacau și băteau pe protestatarii kazahi. Această tactică dăinuie până în zilele noastre, a fost folosită și la Chișinău în mandatul Voronin, dar și astăzi, de „guvernarea stabilității și liniștii”.

Când armenii din Karabahul de Munte i-au trimis lui Gorbaciov o petiție, cu rugămintea de a le oferi independența și ieșirea din componența Azerbaidjanului, Gorbaciov a trimis în regiune unități ale armatei. Conflictul militar, soldat cu mii de jertfe, continuă până astăzi.

Au urmat evenimentele din 9 aprilie 1989 de la Tbilisi, când protestatarii au fost hăcuiți cu aceleași lopeți de geniști. Mult timp Gorbaciov a afirmat că nu are nicio legătură cu evenimentele din capitala Georgiei, dar s-au găsit martori care au spus că el a dat acest ordin armatei, aflându-se în Aeroportul Vnukovo. În confruntările dintre armată (condusă de sângerosul general Rodionov) și protestatari de la Tbilisi au murit 16 oameni și 250 au fost grav răniți.

La sfârșitul lui 1991, Gorbaciov a ordonat folosirea armatei la Vilnius și Riga. La Vilnius au fost omorâți 15 oameni și 900 au fost răniți. Îmi amintesc cu groază reportajul confruntărilor din capitala Lituaniei difuzat și de televiziunea moldovenească, la fel și comentariul emoțional, aplicat al lui Valeriu Matei. La Riga au murit 5 oameni (între care un elev) și 8 au fost grav răniți.

Sunt date de necontestat care spulberă de fapt nimbul de „mare reformator și eliberator” al lui „Gorby”, cel care acum, la bătrânețe, ține să se înfățișeze drept un vechi și consecvent imperialist.