Jurnalul zilelor ce trec: Și tiranii ascultă Mozart

Contre-jour

Obișnuințe de meloman. Să asculți aceeași bucată muzicală în mai multe interpretări, să vezi diferențele de școală, de stil… Așa am ajuns la Maria Yudina (1899-1970), mare pianistă din Rusia, intelectual remarcabil, disident care a avut curajul să-l înfrunte pe Stalin. Din memoriile lui Dmitri Șostakovici, publicate de Solomon Volkov în Occident, aflăm cum s-a întâmplat. Era în 1943, în plin război. Sună telefonul la Comitetul de Stat de Radio și toată lumea e înmărmurită de frică. La telefon e Stalin. A ascultat în ajun la radio Concertul No. 23 pentru pian de Mozart în interpretarea Mariei Yudina și a întrebat dacă există înregistrarea pe placă a acestui concert. Desigur, Iosif Visarionovici, o avem, i-au răspuns. Bine, a spus Stalin. Trimiteți-mi mâine la vila mea discul cu această înregistrare.

Abia au pus receptorul în furcă, după scurtul dialog cu Stalin, și conducătorii din Comitetul Radio au fost cuprinși de o panică paralizantă. Nu exista nicio placă de patefon cu această înregistrare, concertul a fost transmis din studio, dar s-au temut de moarte să recunoască în fața lui Stalin că nu au ceea ce-l interesa pe el. Nimeni nu putea să știe ce reacție ar fi avut. Viața omului nu costa nimic când venea vorba de dorințele tiranului, la orice întrebare a sa puteai doar să mormăi ceva aprobator.

A fost chemată de urgență Maria Yudina, s-a reunit orchestra și noaptea au făcut înregistrarea. Toți tremurau de frică, doar marea pianistă, scrie Șostakovici, era calmă, chiar relaxată. Dirijorul nu putea face nimic, era prea nervos, așa că l-au trimis acasă. A fost chemat altul, dar și acela a clacat: tremura și întrerupea mereu orchestra. Doar cel de-al treilea dirijor a reușit să ducă imprimarea până la capăt. Au fost schimbați trei dirijori - caz unic în lume în istoria înregistrărilor de disc. Spre dimineață calvarul a luat sfârșit. A fost făcută o singură placă de patefon cu această piesă de Mozart și trimisă lui Stalin.

Dar istoria nu se termină aici. Peste un timp, Maria Yudina a primit un plic cu 20 000 de ruble - sumă fabuloasă pentru acele timpuri. I s-a spus că plicul i-a fost adus la indicația personală a lui Stalin. Pianista i-a scris lui Stalin următoarea scrisoare: „Vă mulțumesc, Iosif Visarionovici, pentru ajutor. Mă voi ruga lui Dumnezeu și ziua și noaptea pentru dumneavoastră, ca să vă ierte greșelile făcute față de oameni și țară. Dumnezeu e milostiv, vă va ierta. Iar banii îi voi da pentru repararea bisericii în care mă rog”. A fost greu de crezut că cineva putea să-i scrie asemenea cuvinte lui Stalin, mărturisește Șostakovici. Dar așa era Maria Yudina, nu putea minți. Șostakovici își încheie astfel povestea cu pianista-disidentă: „Până la urmă, nu i-au făcut nimic Mariei Yudina. Stalin a tăcut, a înghițit reproșul creștinesc al pianistei pe care o admira. Se spune că atunci când tiranul a fost găsit mort la vila sa, unde nu îndrăznise nimeni să intre timp de trei zile, discul cu concertul mozartian era pus la patefonul său”.

***

Și o secvență de astăzi. Nikolai Starikov, din Rusia, e un scriitor-stalinist - titlu cu care se mândrește -, iar misiunea sa o vede în reabilitarea numelui celui care a fost „părintele popoarelor” și refacerea Uniunii Sovietice. Starikov scrie în transă cărți care înspăimântă pe orice om normal la cap. Iată câteva titluri: „Occidentul împotriva Rusiei. Principalul adversar al Rusiei”, „Cum a fost trădată Rusia”, „Cine l-a obligat pe Hitler să-l atace pe Stalin”, „Haosul și revoluțiile - puterea dolarului”, „Stalin. Să ne amintim împreună”, „Ucraina. Haos și revoluție - puterea dolarului”, „Rusia. Crimeea. Istoria”. Toxicitatea acestor cărți constă în faptul că autorul, susținător fervent al lui Putin, manipulează, falsifică și eroizează o epocă și un regim criminal, cum a fost cel stalinist, și cultivă un antioccidentalism virulent.

Un asemenea personaj a fost invitat de către Igor Dodon la Congresul socialiștilor moldoveni ca să țină o cuvântare, iar a doua zi a susținut o sesiune de autografe într-o librărie din Chișinău. „Sunt un admirator înfocat al lui Starikov, i-am citit toate cele 14 cărți și i-o voi citi și pe ultima, „Puterea”, pe care mi-a oferit-o personal”, scrie Dodon într-o postare pe FB. Tot seful socialiștilor moldoveni, aflat la Moscova, și-a exprimat admirația pentru felul în care elevilor din Rusia li se cultivă virtuțile patriotismului. Postează un clip video cu un cor de copii, îmbrăcați în uniforme militare, care interpretează un cântec sovietic din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Dodon scrie că anume acesta ar fi modelul de urmat și pentru învățământul moldovenesc. „De îndată ce vom scăpa de actuala guvernare oligarhică, putredă și criminală, ne vom ocupa de educația tineretului nostru. Patriotismul sănătos, cunoașterea și respectul pentru limba și istoria poporului tău, păstrarea valorilor tradiționale, încrederea în viitorul țării reprezintă chezășia consolidării statalității Republicii Moldova.”

Ei, acum știm care va fi programul de guvernare al PSRM, dacă va ajunge la putere. Am refuzat europenizarea, am respins reformele Maiei Sandu, vom avea în schimb educația patriotică a lui Igor Dodon. Într-un cuvânt, „Creștem Moldova!”, cum ne îndeamnă sloganul Partidului Democrat.