Febra de ianuarie a politicienilor moldoveni

Contre-jour

Tranzacții dincolo de peretele de sticlă

Senzația pe care o avem contemplând scena politică în aceste momente este că asistăm la o tranzacție. Noua majoritate parlamentară care se edifică acum se face în numele „continuării cursului proeuropean”. Numai că artizanii acestei construcții nu știu dacă ar putea să ne spună ce înseamnă în viziunea lor curs proeuropean? Pentru că un „curs proeuropean” am avut în ultimii 6 ani și am ajuns un stat captiv, cu vistieria goală, cu imaginea compromisă în fața partenerilor noștri occidentali, iar mafioții își aranjează la scenă deschisă afacerile și confortul politic. Evident, poporul nu este luat în calcul. Te uiți la parlament ca la o rezervație de care te desparte un perete de sticlă și te îngrozești de ceea ce vezi, dar nu poți să intervii, jocurile se fac fără participarea poporului.

N-a mai rămas aproape nimic din ceea ce moldovenii au ales și au delegat în parlament la alegerile din 30 noiembrie 2014. Acum parlamentul este dominat de „social-democrați”, adică de liber-schimbiști, de cei aflați în zona în care se adună echilibriștii politici, trădătorii, șantajabilii, ezitanții, profitorii de toate culorile. Ei constituie „nucleul dur” al clasei noastre politice, faimoasa „majoritate absolută”. Acești oameni își ascund intențiile de a fi la putere cu orice preț, repetând mecanic teza că o fac pentru a nu admite venirea la putere a partidelor pro-ruse, deși tot ei, acești „salvatori naționali”, ne-au adus în starea de dezastru actual, dinamitând AIE 3 și răsturnând guvernul Streleț.

E foarte interesant să observi mișcarea de trupe (grupuri) și rotația cadrelor în parlament. Paisprezece comuniști înfocați, care nu ieșeau din cuvântul lui Voronin, au devenit peste noapte „social-democrați”. PLDM, echipa rămasă de după arestarea lui Filat, începe să se fisureze, tot mai mulți deputați vor să participe la edificarea unei noi majorități sub înțeleapta conducere a PD și a lui Plahotniuc în persoană, cel care a și declarat că se întoarce cu acest scop în politică. Mihai Ghimpu se enervează pe toată lumea, mai nou îi atacă nu numai pe oponenții săi basarabeni, ci și presa și analiștii politici români, care-l acuză de cârdășie cu oligarhul de la Chișinău. Numai că mânia liderului PL este prost plasată. Caci dacă e convins de justețea acțiunii sale, și anume de hotărârea de a face o alianță împreună cu Plahotniuc și cu foștii comuniști, de care se ferea până nu demult ca de foc, e suficient să spună criticilor săi de o parte și alta a Prutului că se află într-o gravă eroare, că în realitate ar trebui să-i fie recunoscători pentru faptul că, grație înțelepciunii și curajului său, R. Moldova rămâne în corabia proeuropeană. Ar putea chiar să-i dojenească blajin (cum nu-i stă în fire): „Nu vă repeziți așa. Acum poate vă șochează, dar mai târziu veți înțelege subtila mea manevră. O fac pentru cauza națională!”.

Urgența formării noii majorități – termenul-limită cade ca o ghilotină peste câteva zile - pare să dezvăluie, așa cum arată unele surse din presă, și nevoia unei mai mari cantități de bani lichizi, pentru a fi cumpărați deputați, justiție, organe de control etc. În afara peretelui de sticlă ce îngrădește de jur împrejur specia de prădători pe care o numim clasa politică moldovenească, populația își trăiește mizeria cotidiană, care a devenit și mai evidentă după lungile sărbători de iarnă: sărăcia cronică, accidentele de tot felul, drumurile înghețate, lipsa acută de medicamente, facturile mari la întreținere.

Hărțile lui Dodon

Socialistul Igor Dodon, care vrea cu încăpățânare alegeri anticipate, strigă și el din când în când „Jos oligarhii!”, dar nu prea rostește numele lui Vladimir Plahotniuc. Are o sesizabilă reținere când ajunge (cu discursul) în preajma celui ce controlează totul în Moldova.

În schimb, Dodon e foarte decis în lupta sa împotriva românismului. Și are o obsesie a hărților. A făcut o demonstrație marțială rupând cu mâinile colegului său de partid, Vlad Bătrâncea, harta României Mari. Apoi a răspândit un calendar cu harta „Moldovei mari”, dând de înțeles că socialiștii sunt gata să purceadă la revizuiri teritoriale, pentru a reface statul lui Ștefan cel Mare. Tot PSRM-ul a sărbătorit în aceste zile aniversarea victoriei marelui domnitor în bătălia de la Podul Înalt. Au depus flori la statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău și la monumentul de la Vaslui (frontiera europeană nu e un obstacol pentru socialiștii moldoveni - au trecut prin ea ca prin unt, cine să-i oprească?). Nuanța pe care au ținut să o sublinieze Dodon și „plăieșii” săi cu ocazia acestor ceremonii a fost că Ștefan cel Mare a luptat nu doar împotriva turcilor, ci și a valahilor (muntenilor). Cu alte cuvine, Ștefan cel Mare, în viziunea lui Dodon, a fost un părinte fondator al separatismului moldovenesc. Un „statalist” sadea.

Ceea ce nu reușește Dodon în această campanie de manipulare cu hărțile este să ia o anumită distanță și să privească harta contemporană a Europei. Și să vadă că acest colț de țară, pe care îl vrea alături de Rusia, nu mai are graniță comună cu împărăția lui Putin. Între noi se întinde Ucraina, care se află în război cu Rusia. Și podurile prieteniei ucraineano-ruse au fost aruncate în aer pentru o lungă perioadă de timp.

Însă misiunea de cercetaș a socialistului nu include lectura onestă a hărților, ci subminarea lor. Activitatea diversionistă a lui Dodon, desfășurată în interesul unui stat străin, nu este remarcată de organele de drept ale Republicii Moldova și nu e luată în seamă de politicienii de la Chișinău, poate pentru motivul că nu li se pare destul de importantă. „Legatarii” noștri de la 30 noiembrie 2014 sunt absorbiți de alte urgențe, de alte tranzacții, ei salvează „cursul proeuropean”.