De ce plânge un judecător?

Contre-jour

R. Moldova a văzut multe de-a lungul independenței sale. Selectez, aproape aleatoriu, din cronicile ultimilor 6-7 ani.

Am avut un prim-ministru care și-a amenințat cetățenii cu mitraliera (Zinaida Greceanîi), dar n-a pățit nimic, n-a fost luată la întrebări, ci este mesagerul nostru emblematic în vizitele sale la Moscova și portdrapel al ideii socialiste. Am avut (avem) un președinte care a strigat în fața ambasadorilor străini că este amenințat (Nicolae Timofti), și ne-am închipuit că gata, mafia șantajului se va cuminți. Plahotniuc însă a rămas la butoane, iar după o glorioasă vizită în Statele Unite se spune că a fost delegat să păstreze stabilitatea și cursul proeuropean al R. Moldova.

Am avut un ministru și nu oricare, ci al Culturii (Boris Focșa), care a fost prins beat la volan, filmat, interogat de poliție. Întâmplarea cred că nu i-a rămas în memorie nici măcar ca un vis urât. A fost ținut în funcție până când protectorii săi din PD au admis că este mai bine să se retragă după ce și-a garantat continuitatea la șefia unui teatru devenit un fief de familie.

Continuarea articolului o puteți citi pe print în ediția de azi a Ziarului NAȚIONAL, pe care îl găsiți în fiecare chioșc de presă.