Dansând cum ai respira

Contre-jour

Cel mai bun film de la CRONOGRAF-ul din acest an, după părerea mea, a fost pelicula israeliană „Domnul Gaga” în regia lui Tomer Heymann. Deși nu a obținut Trofeul Festivalului, filmul a fost răsplătit cu un Premiu Special al Juriului și, important, a cucerit Premiul Simpatia Publicului. Era și greu ca spectator, care ai urmărit o cavalcadă de documentare în aceste șase zile – catastrofe, drame, investigații politice, conflicte interetnice, portrete de colaboraționiști misticoizi etc. – să nu-ți îndrepți privirea spre frumusețea, originalitatea și profunzimea acestui film. „Domnul Gaga” este un film despre dans, despre muzica corpului și despre construcția de sine.

Filmul deapănă istoria unui renumit coregraf din Israel, Ohad Naharin, „un geniu artistic care a redefinit limbajul dansului modern”. Un nume mai puțin vehiculat și cunoscut la noi, dar care poate fi pus alături de marii creatori și reformatori ai dansului contemporan, cum au fost Maurice Béjart și Pina Bausch.

Ca de fiecare dată, o istorie de succes are drept motiv declanșator o mică dramă de familie. Copilul Ohad a învățat și mai apoi a fost nevoit să danseze pentru a-și ajuta fratele geamăn – introvertit, complexat –, care se deschidea doar în preajma unei ființe care dansează. Ulterior, dansul a devenit o pasiune, încurajată de părinții lui Ohad și cultivată într-o școală din Tel Aviv.

Biografia protagonistului pare a fi scoasă dintr-un roman de aventuri. Ostaș în armata israeliană, pe front, unde a activat într-un cerc artistic, un scurt stagiu la vestita companie de dans „Batsheva”, o aventură în America, la New York, unde a cunoscut mari nume ale genului și unde și-a găsit și dragostea vieții sale, Mari Kajiwara – vedetă a dansului la acea oră… S-a întors în patrie, în Israel, pentru că la New York, așa cum mărturisește el, nu se simțea acasă și transformă compania „Batsheva” în ceva ce nu s-a mai văzut. Stilul pe care îl impune, „Gaga”, vine și dintr-o experiență personală dureroasă - un accident care aproape i-a paralizat trupul, și atunci a fost nevoit să învețe să-și descătușeze mușchii atrofiați, să folosească dansul ca pe un mijloc de vindecare. E ca și cum ai da viață unui bloc de marmură sub dalta unui sculptor.

N-a fost ușor. Cei câțiva spectatori ai trupei „Batsheva”, condusă de Ohad Naharin, erau niște oameni vârstnici care părăseau sala la mijlocul spectacolului. Apoi a venit succesul - săli arhipline și cronici elogioase. Dar și o mare încercare de caracter, pentru coregraf și trupa sa. La aniversarea a 50-a a statului Israel, spectacolul lui Ohad a fost cenzurat de cercuri conservatoare din țară. S-a implicat și președintele statului, sugerând coregrafului o mai decentă „înveșmântare” a dansatorilor, dar trupa a refuzat compromisul. Marele scandal ce a urmat, impresionantele proteste ale societății civile au făcut din Ohad Naharin un erou al Israelului, un cavaler al spiritului liber, nonconformist.

Filmul, deși descrie o biografie, este foarte antrenant, îl urmărești cu sufletul la gură. Secvențele din spectacolele de dans montate de Naharin de-a lungul anilor sunt absolut fascinante, de o frumusețe și o vitalitate care te fac să-ți promiți să te miști și să trăiești altfel. Un învingător ce completează brava istorie a statului Israel, creat și edificat împotriva tuturor ostilităților care îl înconjoară. Dar mai presus de toate, „Domnul Gaga” e un imn dedicat spiritului creator, eliberat de dogme și clișee, omului care își sfidează limitele.