Cum încearcă Rusia să „salveze” R. Moldova

Contre-jour

„Unirea - 2018”

Se pare că Rusia, propaganda moscovită, atât de puternică și imaginativă la Chișinău, a declanșat operațiunea „Unirea -2018”. A nu se confunda cu apelul romantic și pur al asociaților de tineri unioniști, cei care văd în anul 2018 un orizont de timp tangibil pentru a realiza reîntregirea României cu ceea ce a mai rămas din vechea Basarabie. În acest caz, dimpotrivă, vorbim de o deturnare perfidă, de o diversiune a serviciilor secrete rusești. Acționând prin interpușii săi din presă și din lumea politică, acestea au redeschis subiectul „Moldova” pe fundalul insucceselor (dacă nu dezastrelor) pe care Rusia le-a înregistrat în Ucraina, Siria și în relațiile cu Occidentul. Propagandiștii Moscovei aveau nevoie de un nou debușeu pentru a mai recupera ceva din terenul pierdut și a încerca o nouă breșă în mobilizarea occidentală în fața revanșei imperialiste a Kremlinului.

R. Moldova – ajunsă la sapă de lemn, cu o guvernare coruptă, puternic contestată – este terenul prielnic pentru a debarca sau reactiva niscaiva „omuleți verzi”. Coloana a cincea rusească, reprezentată la Chișinău de partidul lui Dodon și de adunătura anarhistă a lui Renato Usatîi, s-a și pus pe treabă.

În presa moldoveană delirul cel mai strident pe tema „Unirii - 2018” îi aparține lui Dmitri Ciubașenco, un ziarist în general apreciat, dar care și-a pierdut busola și manifestă un antiromânism primitiv, pe care altă dată reușea să și-l camufleze cu mai multă eleganță. Derapajul său a intervenit odată cu angajarea, acum câțiva ani, în mod surprinzător și șocant pentru mulți, alături de fostul director SIS Valeriu Pasat și de mitropolitul Vladimir, într-un partid ortodoxist-pravoslavnic. Iată ce scrie acum Ciubașenco în Panorama.md: „Avem toate semnele că administrația americană a aprobat proiectul „Unirea - 2018” – alipirea Moldovei la România – către centenarul Marii Uniri. A doua versiune a Unirii va fi servită ca o soluție rapidă pentru integrarea euroatlantică. Prin simpla schimbare a frontierelor, locuitorii Moldovei se vor trezi a doua zi în Uniunea Europeană și în NATO (…) Prețul plătit va fi pierderea identității naționale și a statalității moldovenești și, probabil, se va trece printr-un alt conflict armat.” E o modalitate, de prisos să mai spun, de a ațâța spiritele, de a cabra opoziția prorusă, care ar trebui să profite de starea actuală a R. Moldova pentru a prelua puterea.

Acest discurs catastrofic al ziaristului de la Chișinău este dublat de un torent de minciuni și speculații otrăvite lansat de la Moscova în legătură cu expansionismul occidental și românesc. Scriitorul stalinist Alexandr Prohanov scrie o compunere aberant-poetică, intitulată „Mărul moldovenesc”. Citat: „Moldova e în fierbere. În Moldova sunt pompate uriașe sume de bani din Occident. Nu putem spune cu siguranță, dar este mai mult decât probabil că acolo sunt prezente forțele speciale românești și serviciile secrete ale multor țări occidentale. Cu ce se va încheia această încleștare? Astăzi pe masa enormă a politicii europene stă mărul moldovenesc, suculent și gustos.” Cine-l va înșfăca primul?, se întreabă retoric Prohanov, invitând Moscova, care a neglijat, după părerea sa, în acești ani subiectul moldovenesc, să acționeze prompt, pentru a nu lăsa inițiativa pe mâna occidentalilor.

Despre „planul american” de anexare a Moldovei de către România vorbește, într-o sincronie bine regizată, și Igor Dodon care promite să apere statalitatea, amenințând cu ample proteste în fața ambasadei Statelor Unite.

Urmărești aceste deversări de ură și isterie și nu-ți vine să crezi. Eu știu că pentru a realiza Unirea avem mult de muncit. Toate aceste cabale și teorii conspiraționiste nu au nimic comun cu realitatea, ci sunt doar un prilej pentru un atac concertat al Rusiei în Moldova – un stat eșuat, veriga cea mai slabă în zona de est a Europei.

Cine e mai rotund român?

În timp ce rușii „redescoperă” Moldova, la Chișinău se derulează o adevărată competiție pentru titlul „românul cel mai autentic”. I s-a cerut Maiei Sandu, la o televiziune, să spună fără ocolișuri dacă este unionistă (constat că insistența de a obține o asemenea declarație e o probă de mare jurnalism în Moldova…) și imediat au sărit rivalii săi din alte partide să ne asigure că mărturisirea Maiei Sandu este falsă și conjuncturală. Tot astfel este atacat, comentat, înjurat oricine încearcă să vorbească pe un ton mai ponderat despre Unire, să evalueze șansele și dificultățile acestui proiect. Este blamată ezitarea și zeflemisită prudența. Realismul și luciditatea sunt demascate ca lașitate și joc dublu.

S-a ajuns până acolo încât un ministru liberal din guvernul Filip s-a hotărât să includă într-o listă comună a falșilor români pe fostul consilier prezidențial de la București Iulian Fota, pe jurnalistul Armand Goșu, pe activistul civic și politicianul proeuropean Andrei Năstase, pe Maia Sandu și pe Igor Dodon, sugerând că n-ar fi nicio diferență între ei, că toți aceștia fac parte dintr-o „categorie specială, a lașilor cărora le este frică și rușine să fie români”. Ministrul PL ne asigură: „Nouă (adică liberalilor – n.n.) nu ne este nici rușine că suntem români și nici frică. Pentru noi lupta continuă!!”

Cineva de bună-credință, care ar dori să se angajeze în această polemică toxică și perfect inutilă, ar putea să-i reproșeze ironic acestui patriot care umblă cu șublerul: „Într-adevăr, a fi un mare român în Basarabia înseamnă să votezi de fiecare dată de partea lui Plahotniuc. Să te duci la președintele țării și să-l șantajezi ca să-l numească pe Plahotniuc prim-ministru. Să pui umărul la capturarea instituțiilor statului. Și atunci ne vom uni, cu siguranță ne vom uni. Dar cu Neantul, nu cu România!”