Cine conduce în R. Moldova?

Contre-jour

Nu este o întrebare retorică, așa cum pare la prima vedere, ci una care chiar merită un răspuns edificator. Știu că mulți vor zâmbi ironic: „Păi, avem un stat capturat și sforarul e binecunoscut. Putem să-i spunem pe nume, dar e mai „șic” să nu-l pomenim, să păstrăm misterul, deși ne cuprinde o greață profundă!”. În regulă, le-aș răspunde, dar după ce-am stabilit prin înțelegere mută… și mutuală cine e adevăratul stăpân, ar fi bine să ne întrebăm cine ar trebui să conducă R. Moldova conform legii și n-o face? Cine de fapt chiulește de la lucru?

Suntem o republică parlamentară, în care șeful statului nu are mari prerogative, totuși el poate accepta sau nu legile votate de Parlament, poate interveni chiar la etapa dezbaterilor din Legislativ cu observații și recomandări, are o întreagă echipă de consilieri la dispoziție. Ca arbitru și moderator, președintele ar trebui să vegheze la dreapta funcționare a instituțiilor, să reprezinte interesele societății. Prea puține din toate acestea face domnul Nicolae Timofti, jurist la bază, altfel, auzim, un bun român și patriot. S-a grăbit să promulge decizia de trecere a CNA-ului din subordinea Guvernului în cea a Parlamentului, respingând astfel solicitarea premierului Valeriu Streleț de a-l demite pe Viorel Chetraru din fruntea CNA.

Nici în contextul moțiunii de cenzură înaintate de socialiști și susținute de Partidul Democrat – parte a coaliției de guvernare – președintele nu a manifestat o atitudine clară.

„Ce să aștepți de la un ins pus acolo printr-o înțelegere secretă dintre oligarhi? Cum să țină el la cetățeni, dacă e o marionetă!” – aud din nou o voce din popor, care nu-mi place deloc. Suntem prea fataliști, zic eu, noi, moldovenii. Și ce dacă dl Timofti a ajuns președinte conform obiceiurilor locului? Nimeni nu l-a împiedicat să demonstreze că nu e o marionetă, că-și respectă fișa postului. S-a mai întâmplat să ajungă unii în diverse funcții prin hazard sau în urma unor înțelegeri făcute de alții, dar și-au luat rolul în serios, i-au dat cuvenita demnitate. De ce nu ne-a surprins și dl Nicolae Timofti? De ce a ținut să încurajeze cele mai jignitoare vorbe la adresa sa?...

Și funcția de prim-ministru ar trebui să însemne mai mult în R. Moldova, dacă cel care o deține ar dori să-i dea conținut real, să-i confere strălucirea propriei personalități. Nicăieri în Constituție nu scrie că Guvernul este condus din vreun hotel privat, și nu din Casa Guvernului. La noi e altfel: chiar diplomatul Leancă a recunoscut, jenat, că a fost „un simplu prim-ministru”. Din păcate pentru Domnia sa, această etichetă pe care și-a asumat-o nu i se va dezlipi prea ușor de imagine. La rândul său, Valeriu Streleț pare să-și fi luat funcția în serios abia după arestarea lui Vlad Filat, dar este torpilat de colegii din alianță tocmai pentru că a îndrăznit să aibă inițiative, să relanseze lupta anticorupție, să-i lărgească aria de bătaie, să nu se limiteze doar la PLDM.

Despre președintele Parlamentului nu sunt multe de spus. Marian Lupu a executat ordinele lui Voronin și, ulterior, ale propriului prim-vicepreședinte (ciudat, nu?). Igor Corman nu a ieșit nici el din subordinea „biroului politic” al Alianței – dovadă că a fost înlocuit fără regrete, iar azi, când spicher este finul liderului neformal al PD, nimeni nu crede că acesta n-ar fi manevrat de „naș”.

Avem funcții bombastice în R. Moldova, la fel cum avem imn și steag la ONU, dar ce folos dacă ne lipsesc oamenii care să dea consistență acestor simboluri ale statului. Tocmai de aceea puterea reală la noi emană din altă parte, din zone neacoperite legal, întrucât natura, așa cum știm, are oroare de vid și cineva trebuie să umple golul din fotolii.