Cei de la mijloc

Contre-jour

Nu poți trăi astăzi fără să te implici, fără să reacționezi, nu poți să te situezi la mijloc, mai ales când societatea fierbe. Există și destule expresii care-i taxează necruțător pe cei nehotărâți – amintesc doar una: „numai idioții sunt neutri”. Și aș mai invoca o regulă a jurnalismului occidental de calitate: „nu poți fi imparțial între bine și rău, între adevăr și minciună, între justiție și nedreptate”.

Numai că viața, realitatea are mai multe fațete, mai multe culori și nu încap întotdeauna într-o formulă simplificatoare. Ce ne facem cu cenușiul? Când până și Adam Michnik, unul din marii europeni ai zilelor noastre, faimos disident anticomunist, spunea într-un eseu că „democrația este cenușie”.

Am scris acest mic preambul, pentru că în R. Moldova, cel puțin în presa de la Chișinău și pe Internet, lumea pare să se fi împărțit în două tabere: cei care vor ieși la proteste, întrucât oligarhia sufocă R. Moldova - au mare dreptate! -, și altă tabăra, mai puțin numeroasă, dar influentă, pentru că are la dispoziție televiziuni, portaluri și bloguri generos finanțate. Aceștia din urmă pretind că protestatarii intră în jocul Moscovei, cea care vrea destabilizare în R. Moldova și schimbarea vectorului european.

Se fac manipulări grosolane și stupefiante. De pildă, perfida informație difuzată de televiziunile controlate de „primul oligarh al țării”, potrivit căreia rebelii din Donbas susțin protestele Platformei DA, alături de „Antifa” lui Petrenco. Că se va organiza un „maidan” sângeros, un nou „7 aprilie”, iar cei care agită spiritele sunt plătiți de alți oligarhi, și că în general Occidentul pune de o nouă revoluție la Chișinău. În torentul diversiunilor aruncate pe piață se pare că nimeni nu mai ține cont de logica și coerența acestora, așa încât în același bloc propagandistic „scenariul Moscovei” este cuplat cu „schema occidentală”.

Limbajul vulgar, contondent, chiar amenințările sunt parte din peisajul presei din aceste zile. Mă gândesc la cei – destui încă în R. Moldova – care, împotriva a ceea ce am crede și contrazicând „abc”-ul jurnalismului occidental, se situează totuși la mijloc, n-au aderat la nicio tabără. Deși pe unii dintre ei îi îngrozesc mafioții și oligarhii, ei n-au încredere în toți liderii noii mișcări protestatare, pentru că le țin minte faptele din trecut și nu se pot acomoda cu postura lor de oameni ai schimbării.

Or, una din misiunile actualei mișcări de protest, de renaștere a societății, s-ar cuveni să fie preocuparea pentru solidarizarea cetățenilor. Să nu uităm de marea armată de funcționari din R. Moldova. Sunt oameni angrenați în „sistem” și chiar dacă au nemulțumiri (cine nu le are?) nu riscă să protesteze și să încerce să lupte cu nedreptatea, țin la confortul unei existențe mediocre. Pe aceștia cum îi determinăm să ia atitudine? Sau să ne gândim la membrii de rând ai celor trei partide așa-zis proeuropene, care nu se identifică neapărat cu liderii lor și nu îi urmează necondiționat, dar nici nu vor să sară din corabia în care s-au îmbarcat. Acești oameni trebuie convinși să susțină o schimbare adevărată în societate.

Nu mai vorbesc de numeroșii alegători ai partidelor proruse. Ei trebuie convinși să susțină proiectul național al R. Moldova, să nu fie lăsați în plasa unor doctrine mincinoase, care ne duc în fundătură – acolo unde ne îndeamnă să mergem Dodon, Usatîi și Voronin.

Este adevărat că declarațiile unor lideri ai Platformei DA, care au propus să se pună surdină apelurilor unioniste, pe motiv că acestea i-ar îndepărta pe eventualii suporteri din rândurile minorităților etnice, au stârnit anumite nedumeriri și nemulțumiri. Poate că pentru această etapă, când abia se configurează societatea civilă, accentul ar fi bine să se pună pe ceea ce îi apropie pe oameni, nu pe aspecte care le-ar alimenta prejudecățile și suspiciunile, oricât de false ar fi acestea. Știm că în toată istoria noastră, de dinainte și de după 1989, dezbinarea interetnică a fost și este intens cultivată și exploatată de rețelele de influență ale Rusiei.

Cred că întrebarea acestei toamne va fi: ce parte vor alege ezitanții, nehotărâții, „mijlocul” societăți? Miza este uriașă. La construcția unei Moldove democratice și autentic proeuropene trebuie să participe cât mai mulți cetățeni, numai așa vom reuși.