„Barbarii” de sub ziduri şi butonul roşu al procuraturii

Dacă până acum Chișinăul a avut tabere de corturi protestatare, pro-europene și pro-asiatice, iată că de Hramul orașului ne-am pricopsit și cu un Forum Public la Palatul Republicii. Această reuniune este produsul revendicărilor înaintate de protestatari, dar exprimă și subit regăsita dispoziție pentru dialog a puterii.

După o primă întâlnire în cadrul Forumului, scepticii și-au întărit convingerea că nu se poate obține nimic de la putere, că aceasta nu s-a prezentat in corpore (a lipsit „păpușarul” Plahotniuc), iar cei care au venit nu vor decât să tergiverseze, mimeze, camufleze, distorsioneze etc. Și, desigur, la momentul potrivit, unul dintre ei, jurist de profesie, să pornească un scandal printr-o intervenție acidă care să-i supere pe cei mai sensibili și să-i facă să plece supărați. Delegația Platformei DA a prezentat o lungă listă de revendicări, cu termene de execuție, după care a părăsit ședința. Li s-a aruncat în spate replica previzibilă că ei nu reprezintă întreg poporul, că partidele de la putere au votul alegătorilor de la 30 noiembrie 2014, care până la un nou scrutin rămâne legal și valabil.

Au răsunat la Forum discursuri tăioase, adevărate rechizitorii la adresa guvernanților. Probabil că niciodată până acum aceștia - președintele, spicherul, premierul ș.a. - n-au auzit atâtea reproșuri într-un dialog direct, pe care, în plus, l-a putut asculta și poporul. Puterea și avocații săi au vorbit despre nevoia de stabilitate, pace socială, despre pericole geopolitice, au invocat criza profundă din R. Moldova, care nu trebuie amplificată prin nesupunere civică, alegeri anticipate și demisii la vârf, pentru că ne-ar înghiți abisul.

În orice caz, prima ședință a Forumului a fost un exercițiu de democrație, cum nu vezi și nu auzi nici în Parlament, unde clasa politică, indiferent că e la putere sau în opoziție, joacă niște roluri de mucava. Trebuie să reținem faptul în sine, de bun augur, al unui început de dialog, întrucât alternativa pe care ne-o propun cei care au refuzat dialogul – socialiștii, comuniștii, usatiștii – este sfârșitul R. Moldova.

Unii vor spune că din nou se flutură sperietoarea eurasiatică, dar invazia „barbarilor” este reală, și semnul concludent că aceștia n-au niciun Dumnezeu a fost dat de regizorul care a pus la cale sceneta cu vidanja nebună, gonind la ceas târziu de noapte pe străzile Chișinăului. Mai mult decât o infracțiune, decât o metaforă urât mirositoare, mi-e teamă că a fost și un mesaj din viitor.

P.S. Mă pregăteam să trimit acest text la redacţie, când în aceeaşi zi de joi, în Parlament, cineva a apăsat pe „butonul roşu” al procuraturii şi Corneliu Gurin a dat glas deciziei luate mai demult într-un cerc restrâns: a cerut ridicarea imunităţii parlamentare a lui Vlad Filat, preşedintele PLDM, pentru a fi cercetat în dosarul devalizării BEM. În acest moment, soarta Alianţei de guvernământ este incertă şi PLDM, partid de care ne-am legat mulţi ani speranţele noastre europene, primeşte o grea lovitură. Sigur că justiţia trebuie să-şi facă datoria, dar am dori să vedem cum sunt deferite justiţiei şi alte persoane sus-puse, bănuite de implicare în jafurile din sistemul bancar. Dar sunt sceptic că aceasta se va întâmpla.

Poate ar trebui să ne gândim cu toţii la ce urmează, inclusiv cei care au preferat să lovească fără alegere în guvernare, neţinând seama de nuanţe şi grade de vinovăţie şi mai ales de propria capacitate de a pune ceva în loc.

R. Moldova intră în stăpânirea unei singure persoane. De-acum încolo ne putem aştepta la orice.