Un referendum diabolic sau cine violează Rusia

Trustia, elegii politikoase

Ideea referendumului pe care Maia Sandu a aruncat-o pe scena politică locală precum zeița Eris a aruncat mărul discordiei în curtea lui Peleu nu e atât de simplă precum pare. Inițiativa nu are sens, se bate în ușa deschisă, negocierile cu UE au și început, referendumul ar putea eșua și vom face de râs republicuța etcetera și viceversa, s-au grăbit să comenteze cetățenii cu ștampile de partid în buzunar. Ba da, are sens, dar altul pe care îl anvizajează influenserii fără influență, Maia e mai sofisticată, mai șireată, dacă vreți, decât își pot imagina ei.

Ea vrea să-i pună pe molotoveni – horribile dictu! - să gândească cu capetele lor și să ia o decizie, să hotărască ceva. Or asta e o tortură adevărată pentru gospodarul nostru cu capul pătrat. Nu a fost niciodată în istorie ca el să fie forțat să ia vreo decizie. În cel mai bun caz, el a fost pus în fața dilemei să aleagă plugul sau sapa sau alt instrument. Da, el poate îndeplini, implementa, executa cu zel, dar să decidă el însuși? E cum l-ai pune pe bourul din stema Moldovei să conducă țara în locul domnitorului, e cum filosoful Buridan și-ar sili măgarul să decidă din care căpiță de fân să se înfrupte.

Iar pentru dodonii cu ștampile, situația se complică și mai mult. El trebuie să le spună tovarășilor săi ce gândește cu adevărat. Dar cum să spună el „mergem acolo unde bombardează, unde arestează pentru cuvântul „pace”, mergem spre Rusia, să-i ajutăm să biruie Ucraina!?” Dar dacă biruie Ucraina? Să spună „mergem spre UE”? Dar dacă biruie Rusia? Să spună „nici cu unii, nici cu alții” sau „și cu unii, și cu alții”? Nu o să arate mai prost ca măgarul lui Buridan? Acela s-a rătăcit între două căpițe de fân, dar în cazul nostru nu există decât o căpiță! Și cât se mai poate să stăm crăcănați cu un picior în Europa și altul în Asia?

E un referendum diabolic, ne obligă să discutăm, să analizăm, să alegem ce e bine pentru toți împreună, lucru ce nu s-a mai întâmplat în istorie! Și-apoi cum să faci asta, dacă ți s-a plătit să faci altceva?

Acum stau și mă gândesc la cei doi poeți ruși care au fost condamnați la mulți ani de închisoare fiindcă au recitat poezii despre pace lângă monumentul lui Maiakovski. Unul dintre ei va sta închis șapte ani, iar celălalt - cinci ani jumătate. Ce calcul diabolic au făcut „judecătorii”, cum au stabilit ei termenele cu atâta precizie? După numărul de strofe, după lungimea și picioarele de vers? Când îți amintești că URSS era „cea mai pașnică țară din lume”, iar rușii - „cel mai pașnic popor” care „nu a pornit niciodată niciun război”, te întrebi cum s-a ajuns până la invadarea, bombardarea și genocidul ucrainenilor, la împușcarea prizonierilor, la întemnițarea poeților și orgii homosexuale într-o țară care apără valorile tradiționale și credința pravoslavnică? Cine deformează, cine violează Rusia? Nu vi se pare și vouă că într-un fel sau altul Maia Sandu e de vină?

Al vostru ecleziastru, Ion Buraga