Un moldovean UIMEŞTE România: La 15 ani, ADMIS la două universităţi britanice de elită

viatalibera.ro

În timp ce tinerii din generaţia lui sunt abia în clasa a IX-a, Andrei Bogdan Puiu, la cei numai 15 ani pe care-i are, joacă deja în altă ligă. Nu numai pentru faptul că deja se pregăteşte să-şi dea examenul de maturitate, fiind elev în clasa a XII-a. Andrei a participat la interviuri de admitere la facultate în Anglia şi i-a impresionat pe profesorii de la două dintre cele mai prestigioase universităţi din lume: Cambridge şi Imperial London College.

Mai reci, dar cu blazon

La Cambridge, cunoştinţele pe care le are la matematică i-au uimit pe profesorii de acolo, care şi-l doresc student. Aceştia îl consideră însă cam mic de vârstă pentru a face faţă presiunilor de a se descurca singur într-o ţară străină şi cu un program drastic de studiu. În definitiv, abia în urmă cu un an a primit buletinul. I-au cerut să aştepte un an, timp în care i-au prescris şi un program de pregătire, ca să nu se plictisească.

„Spre deosebire de cei de la Imperial College, cei de la Cambridge au fost ceva mai reci. Mi-au explicat că n-au admis niciodată un student străin mai mic de 16-17 ani. Eu vreau să-i conving că merit să fiu studentul lor de anul acesta. Pentru că am rămas în legătură cu ei şi aşteaptă să le mai trimit mailuri cu realizările mele, dar dacă nu mă vor primi anul acesta, voi merge la Imperial, pe specializarea matematică-informatică. Acolo m-au primit fără să-şi facă probleme în privinţa vârstei mele. Mi s-au părut ceva mai relaxaţi şi profesorii. Nu am răbdare să pierd un an degeaba. În România, nu ai ce face!", spune Andrei.

La patru ani, în clasa I

Am scris despre Andrei Bogdan Puiu pe vremea când avea doar patru ani şi era deja înscris în clasa I. Niciodată nu a avut răbdare, atunci când a venit vorba de cunoştinţe şi învăţătură, pe care le-a supt ca un burete. La patru ani se plictisea la grădiniţă, la grupa mare. Se săturase de colegii mucoşi şi plângăcioşi. El în mod clar nu era ca ei. Ştia să scrie şi să socotească deja.

Ştia ceva engleză şi butona de zor la calculator. Atunci i-a venit mamei sale ideea să-l ducă pentru câteva zile la şcoală, să vadă cum este acolo, pentru că puştiul tot spunea că el n-are ce face la grădiniţă şi că musai vrea la şcoală. A avut noroc şi de o învăţătoare deschisă la minte, dornică să experimenteze, doamna Maricica Stanciu, de la Şcoala Nr. 13 (cea trecută de un an în lumea umbrelor).

Deşi ceilalţi copii de şase-şapte ani se aflau deja în semestrul al II-lea, Andrei a arătat că nu sunt mari diferenţe între el şi ei în ceea ce priveşte nivelul de cunoştinţe. Literele şi socotitul nu mai erau de mult pentru el nişte taine. S-au făcut demersuri la ISJ. Cum însă la noi lucrurile în domeniul birocraţiei se mişcă destul de greu, s-a constituit comisie de examinare, abia când copilul era deja în clasa a II-a şi avea cinci ani. Cum nimeni n-a putut demonstra că nu-şi merită locul în bancă, alături de colegii săi, lui Andrei i s-au recunoscut cursurile din clasa I şi a fost oficial înscris în clasa a II-a. Pe vremea respectivă, diferenţa de vârstă era aproape invizibilă. Ba mai mult, în timp ce unii părinţi mai mârâiau pe la şedinţe că li se dă prea mult de scris copiilor, Andrei se scălda în timp liber, îşi făcea temele fără probleme şi avea timp să se ocupe de pasiunile sale, calculatorul şi lectura.

Citiți continuarea articolului pe viata-libera.ro.