„Tsunamiul din Himalaya”: 1.280 de morți și peste 5.600 de dispăruți, iar ajutorul ajunge cu greu la victime

Văzută din aer, porţiunea din valea râului Trishuli din Nepal, unde echipele de salvare încearcă să ajungă la sute de muncitori blocaţi în centralele hidroelectrice, se prezintă ca o întindere cenuşie şi complet pustie. La opt zile de la inundaţia catastrofală, solul fie s-a întărit ca betonul, fie s-a transformat într-o masă umedă şi alunecoasă. Pe întinderi vaste nu se zăresc semne ale vreunei aşezări umane.

La provocările legate de operaţiunile de salvare, evacuare şi identificare a victimelor s-a adăugat şi cea a ajutorului umanitar. La opt zile după inundatiilor devastatoare care au lovit Nepalul şi China, ONU a subliniat joi dificultăţile întâmpinate în aprovizionarea zecilor de mii de persoane afectate.

Bilanţul, încă provizoriu, al catastrofei din cele două ţări a continuat să se agraveze, ajungând la 1.280 de morţi – 1.259 pe teritoriul Nepalului şi 21 în teritoriul chinez al Tibetului. Numărul dispăruţilor a crescut semnificativ, la 5.624 – respectiv 5.083 şi 541 – potrivit autorităţilor.

Printre persoanele date dispărute se numără aproximativ 800 de străini, turişti, pelerini sau muncitori.

Autorităţile nepaleze, citate de ONU, au înregistrat, de asemenea, aproape 85.000 de persoane afectate, rămase acum fără adăpost în urma valului imens de apă, gheaţă şi resturi care s-a abătut pe 26 august. Dezastrul a fost provocat de prăbuşirea unui gheţar şi a unei părţi din munte.

Într-o conferinţă de presă organizată joi în faţa diplomaţilor străini, ministrul nepalez al afacerilor externe, Shisir Khanal, a vorbit despre un „tsunami himalayan”.

„Amploarea dezastrului, amploarea distrugerilor sunt pur şi simplu inimaginabile”, a adăugat în faţa presei Lila Pieters Yahia, coordonatoarea agenţiilor ONU din Kathmandu.

Viitura a măturat clădiri, poduri, drumuri şi infrastructura din regiune. Au fost afectate în special barajele hidroelectrice aflate în funcţiune sau în construcţie, care sunt acum îngropate sub o mare de noroi.

„Accesul (la persoanele afectate) rămâne foarte, foarte, foarte dificil”, a subliniat Yahia. „Facem cu toţii tot ce ne stă în putinţă”, a asigurat ea.

„NU MAI AVEM NIMIC”

În zonele cele mai izolate, aprovizionarea cu alimente, apă şi echipamente este posibilă doar cu elicopterul, cu drona şi, dacă este necesar, cu ajutorul cărăuşilor, după tradiţia şerpaşilor din Himalaya.

În ciuda taberelor improvizate amenajate de autorităţi, situaţia persoanelor strămutate rămâne foarte precară.

„Nu mai avem nimic”, a declarat Pabitra Lamsal, în vârstă de 45 de ani, a cărei casă din Nuwakot a fost distrusă. „Am închiriat două camere, dar nu avem sobă pentru a găti”, a spus ea, venind să-şi aprovizioneze familia formată din nouă persoane la un centru de urgenţă.

„Nepalul a mobilizat toate resursele posibile, dar recunoaştem că amploarea şi complexitatea acestui dezastru necesită sprijin şi solidaritate internaţională”, a declarat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei nepaleze, Lok Bahadur Poudel Chhetri.

SPERANŢE MICI DE A MAI GĂSI SUPRAVIEŢUITORI

La opt zile după dezastru, operaţiunile de salvare continuă fără încetare, cu o speranţă din ce în ce mai mică de a mai găsi supravieţuitori.

Pe partea nepaleză, echipele de salvare continuă explorarea dificilă a mai multor tuneluri situate în incinta centralelor hidroelectrice sau a barajelor aflate în construcţie. Acestea au fost măturate de viitură, potrivit ultimului raport al armatei.

Peste 900 de angajaţi sau muncitori care lucrau pe aceste şantiere sunt încă daţi dispăruţi, potrivit autorităţii nepaleze responsabile de situaţiile de urgenţă. Până în prezent, echipele de salvare au găsit în aceste tuneluri doar câteva cadavre.

În ultimele zile, familiile care au reuşit să recupereze şi să identifice rămăşiţele celor dragi au început să le incinereze conform tradiţiei hinduse.

Alţii, care încă nu au veşti despre cei dragi, continuă să facă turul spitalelor sau să se prezinte la biroul poliţiei turistice din capitala Kathmandu, în speranţa de a obţine informaţii despre soarta acestora.

Sute de persoane au furnizat, de asemenea, o probă de ADN autorităţilor, pentru a permite identificarea cadavrelor scoase din noroi de echipele de salvare.

„Nu mai sper să mai existe supravieţuitori”, a declarat un cetăţean american, Sanjeev Rai, a cărui soţie participa la un pelerinaj în regiunea afectată de dezastru. „Sper că ADN-ul va permite identificarea ei”, a adăugat el. „Vreau să pot trece peste această pierdere”.

INFORMAŢII CENZURATE ÎN CHINA

În China, unde difuzarea informaţiilor despre dezastru este strict controlată de autorităţi, rudele celor dispăruţi inundă reţelele sociale cu mesaje de îngrijorare.

„Grăbeşte-te să vii acasă, părinţii tăi îţi duc dorul foarte mult, avem nevoie de tine”, i-a spus virtual o femeie unei rude de la care nu mai are veşti. „Sper să se întâmple un miracol (...) nu trebuie să ne laşi în urmă”, i-a scris un tată fiicei sale, poliţistă la frontieră.

Prim-ministrul nepalez Balendra Shah a atribuit dezastrul încălzirii globale, calificându-l drept „un avertisment serios” cu privire la riscurile pe care le prezintă aceasta în Himalaya. Numeroase studii ştiinţifice au arătat că lanţul muntos al Himalayei se încălzeşte mai repede decât media. Acest fenomen provoacă o topire accelerată a gheţarilor şi sporeşte riscul de dezastre naturale.

Sate precum Syabrubesi, care odinioară era o poartă de acces pentru drumeţiile din Himalaya şi era presărată cu case, au rămas acum doar un strat de noroi de culoare gri, cu puţine clădiri rămase în picioare.

Nu există semne vizibile de viaţă în acest peisaj apocaliptic. Urmele de pe munţii impunători de pe ambele maluri ale râului Trishuli sugerau că apele inundaţiei ar fi putut urca cu până la 500 de metri peste nivelurile normale.

La punctul de trecere a frontierei Gyirong, imaginile camerelor de supraveghere au arătat oameni care încercau să fugă cu câteva secunde înainte ca alunecarea de teren să înghită punctul de trecere dintre China şi Nepal. În zonă se puteau vedea câţiva salvatori în uniforme roşii, alături de câteva utilaje grele. Dar nu mai rămăsese nimic în picioare, potrivit unui martor. Nici clădiri, nici poartă, nici pod.