Trebuia să cerem un procuror onest, nu independent sau despre „kuliokul” lui Dodon, adevărul juridic și adevărul literar și artistic

Trustia, elegii politikoase

Plahotniuc i-a dat lui Dodon o pungă burdușită cu ceva. Ca să-și camufleze cumva bucuria și satisfacția materială care îl deborda, cogeamitele președinte republicomoldovenist a reacționat cu o dojană șăgalnică: „Iar îmblați cu kuleaoșele?”. Aceasta voia să însemne că lui îi repugna forma, că elevatul lui gust estetic răsfățat cu olincluziv, litoraluri azurii și atosuri, antrenat în discuții rafinate cu kirkorovi și alți protagoniști au șoubizului subțire, tânjea după o formă corespunzătoare cu conținutul.

Dar, materialist până-n măduva oaselor, sufletul lui Plahotniuc nu a vibrat la aspirațiile artistice ale lui Dodon, ba chiar l-au lăsat rece ca pe un proprietar de bancă. „Eu nu știu cât Costea mi-a dat”, spuse el brutal, strivind pe loc corola sensibilității sufletești a președintelui.

„Dați lui Costea și mâine îi va da lui Cornel, pentru că eu la ora 5 zbor și el trebuie să dea salariile”, coborî Dodon cu picioarele pe Pământul pragmatismului feroce.

Din punct de vedere procuroral, dialogul lor arăta în felul următor:

IGOR DODON (băiatul bun): Iar umblați cu kulioașele?

VLAD PLAHOTNIUC (băiatul rău): Eu nu știu cât Costea mi-a dat.

IGOR DODON: Dați lui Costea și mâine îi va da lui Cornel, pentru că eu la 5 zbor și el trebuie să dea salariile.

VLAD PLAHOTNIUC (către Iaralov): El (Costea – n.r.) trebuie să îi dea lui Cornel.

IGOR DODON: Da, ei se vor lămuri între ei.

„Ce era în „kuliok” și în ce volum?”, se întreba iarăși și iarăși procurorul general Alexandru Stoianoglo, așezat în poza gânditorului de la Hamangia, vizionând a nu știu câta oară filmulețul cu Plahotniuc apărând în fața lui Dodon cu kuliok-ul buclucaș. „Erau euro europeni sau erau dolari americani, erau lei md sau poate lei ro? Puteau să fie și ruble rusești, dacă erau destinate socialiștilor… ”.

„Evrika!” – sări Stoianoglo îmbrăcat în mundir. „Noi nu cunoaștem adevărul juridic: nici ce, nici cât a pus Plahotniuc în kuliok, prin urmare noi nu cunoaștem ce și cât a acceptat Dodon și, prin urmare, nu putem porni dosar penal”. „Dar dacă îi întrebăm pe Plahotniuc și Iaralov sau chiar pe Costea (privet Costea! - spuse Stoianoglo în gând), ei ar putea să ne spună, - se contrazise Stoianoglo pe sine însuși, ca un gânditor adevărat - dar noi nu-i vom întreba, fiindcă ei nu sunt oameni sinceri, ei sunt pragmatici până-n măduva oaselor, ei ar putea indica o sumă mai mare și în altă valută, decât a fost în realitate, deformând astfel adevărul juridic, calomniindu-l pe președintele Republicii Moldova. Mai bine nu-i întrebăm. Cornel (privet Cornel!) sper, nu-i prost de tot să recunoască ceva, dar mai bine nu riscăm, nu-l întrebăm nimic nici pe el…”.

Acum stau și eu și mă gândesc că procurorul general gândește ca un general, că adevărul juridic se raportează la realitate exact ca adevărul literar și artistic, adică este mai important decât realitatea. Greșeala noastră e că ne-am dorit un procuror independent. Și ni s-a dat procuror independent. Independent de cetățeni, firește. Căruia îi este paralel ce credem noi despre el și procuratură, despre kulioașele lui Dodon, despre Bahamas, despre părinții lui Dodon, trocul cu profesorii turci… Trebuia să cerem un procuror onest, nu independent. Dă-i mintea molotoveanului de pe urmă…

Al vostru mercantiledonat, comisionfo, Ion Buraga