Topul Sorinei Ștefârță

(Cinci oameni și evenimente, în ordine necronologică, din multe-multe-multe…)

1.Revoluția anului: Bacalaureatul Maiei Sandu

Lupta cu copiatul la examenele de bacalaureat, care inițial multora le-a părut o glumă, a devenit piatra de încercare pentru întreaga societate, dar și pentru coaliția de guvernare. Personal, am crezut de mai multe ori că Maia Sandu va fi demisă, pe varii motive inventate. Mă bucur că nu s-a întâmplat. O felicit pentru consecvența și puterea cu care a făcut față tuturor atacurilor - de la protestele pretins inocente ale unor copii supărați până la amenințări deschise cu răfuiala fizică lansate pe internet sau până la moțiunea de cenzură înaintată de deputații comuniști. Ministra Maia Sandu este eroina anului 2013 pentru acest curaj la limita nebuniei, deși ar fi putut să ne spună, simplu, un „dacă vreți să fiți proști, rămâneți”, și să cedeze.

2.Umilința anului: „Den' pobedî” în Piața Marii Adunări Naționale

Astăzi, când săptămână de săptămână ni se bagă pe gât reportaje propagandistice rusești, înțeleg că spectacolul de 9 mai, dedicat „zilei victoriei”, era doar începutul unei noi ofensive a Moscovei față de foștii vasali - de această dată, ca răspuns la cursul de europenizare al Republicii Moldova. Astfel, în plin euro-integraționist an 2013, din Piața Marii Adunări Naționale - inima „capitalei europene” - a răsunat discursul șovin al lui Dmitri Rogozin, „consfințit” de ideologii cântecului sovietic, Lev Leșcenko și Iosif Kobzon. Mă și mir că am ajuns la Vilnius după atâta umilire.

3.Pierderea anului: Plecarea lui Dumitru Matcovschi

Am numit „salvatoare” plecarea la cele veșnice a Poetului Dumitru Matcovschi pentru că, murind chiar în ajun de 28 iunie, i-a ajutat pe politicieni să se facă a uita această zi, când trebuie să vorbească despre un anume, incomod, trecut. A fost una dintre personalitățile cu al cărei sacrificiu e posibilă existența Republicii Moldova. Și pentru că Dumitru Matcovschi - prin poezia, publicistica, dramaturgia sa - a fost conștiința neamului însuși, moartea lui ne-a lăsat mai săraci și mai fragili. Căci tot mai puțini sunt cei a căror voce poate să ne apere și să ne fie un antidot la uitare...

4.Tâmpenia anului: Bormașina de la „Valentin Ignatenco”

Imaginile cu chirurgii moldoveni sfredelind cu un instrument industrial mâna unui copil au făcut înconjurul lumii. Dar, pe lângă faptul de a ne fi proslăvit pe tot mapamondul - într-o lumină departe de a fi favorabilă, din păcate - cazul cu bormașina de la Spitalul municipal pentru copii a fost un fel de „Pădure Domnească” a sistemului medical din Republica Moldova - reformele în care, în ultimii ani, s-au băgat milioane de euro naționali sau de la donatori trenează nepermis de mult. Iar sistemul a rămas asemenea unei pânze de păianjen în care nu ai vrea să nimerești.

5.Succesul anului: Republica Moldova de la Vilnius

Oricât de multe „păcate” mai avem acasă, prezența țării noastre la Vilnius a fost un succes. Pentru că este rezultatul muncii a mii de oameni - o muncă invizibilă, de cele mai multe ori, dar care pavează, de facto, drumul european al Republicii Moldova. Pentru că, spre deosebire de vecinii noștri ucraineni, am rezistat și am ajuns acolo. Și, mai ales, pentru că ne motivează să mergem, consecvent, înainte.